Profesor la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti si unul dintre cei mai mari graficieni romani, Nicolae Alexi (n. la 23 martie 1947 in comuna Drauseni, jud. Brasov) impresioneaza prin personalitatea si aspectul sau enigmatic, in stilul lui Salvador Dali.Activitatea artistica a artistului presupune numeroase expozitii colective si personale, dar si participari la bienale: in 1981, la Bienala de desen din Wroclaw – Polonia; in 1983 la Bienala de la Sao Paolo – Brazilia, culminand cu obtinerea in 1993 a medaliei de aur la Bienala de Arta Contemporana din Emiratele Arabe Unite.De asemenea, a fost distins cu numeroase distinctii, de la premiul Academiei Romane din Roma din 1985, la Premiul Uniunii Artistilor Plastici (UAP) in 1987, la Marele Premiu UAP pentru activitatea artistica in 1998, respectiv Premiul UAP sectia grafica in 2006.Atelierul sau este un spatiu primitor, plin de obiecte cu propriile istorii. Cand am ajuns la artist, geamul era deschis. In stanga, porumbeii se desfatau in libertate si cotropisera deja o buna parte din atelier, obisnuiti fiind sa primeasca graunte. Pentru orice iubitor de arta, intalnirea cu Nicolae Alexi este o bucurie totala: in primul rand pentru ca ai impresia ca il ai in fata pe Salvador Dali in persoana (poarta aceeasi mustata rasucita la capete si aceeasi misterioasa si vie privire) si in al doilea rand pentru ca devine foarte repede familiar, se lasa descoperit, vrea acest lucru. Nu este unul din plasticienii plini de taine, dimpotriva, este dintre cei plini de povesti, dupa cum urmeaza sa aflam mai jos: Nicolae Alexi: Sunt multe de povestit, cu ce vrei sa incep?Laura Mihalca: As vrea ca lumea sa cunoasca mai bine din bucataria interna a artistului Nicolae Alexi. Care este sursa universului sau grafic? Ce va inspira cel mai mult? N. A.: Sursa mea de inspiratie? O prima serie sunt imputuri venite din afara, pe care nu le pot anticipa niciodata. O a doua sursa este o permanenta rememorare a istoriei imaginii. L.M.: Cum va situati in cadrul scenei artistice contemporane? Discursul este ingreunat de aparitiile de tip (new) media? N. A.: Toata lumea spune ca sunt un artist contemporan. Ei, vezi, eu as spune ca mai repede sunt intr-o zona moderna decat contemporana. Altfel spus, nu sunt contemporan cu ei, ci sunt contemporan cu mine si cu ceea ce fac eu. Cat despre aparitiile de tip new media, acestea nu-mi ingreuneaza discursul, sunt doar o zona paralela. Toate programele( softurile) de grafica aparute sunt extrem de utile, dar sunt un mijloc, un intrument. Sunt tot o penita sau un creion. Te ajuta doar sa transmiti un mesaj. Ca profesor in cadrul UNARTE, incurajez foarte tare asta, dar tin mereu ca studentii sa constientizeze ca programele prelucreaza ce ai. L. M.: Credeti ca s-a facut totul in arta? Avem tendinta, de multe ori, de a spune acest lucru. N. A.: Nu, nicidecum. Mereu va mai fi de facut ceva. Desenul a fost, este si ramane mijlocul fundamental. Si in lucrarea mea de licenta, Recurs la desen, am scris despre asta. Orice proiect are un desen mental. Poate si de aceea eu nu ma consider grafician, ci plastician. Folosesc diferite mijloace pentru a ma exprima, dar desenul ramane cel mai important. Sunt doua directii in arta contemporana: cea a digitalismului, a mediei si cea nu mai putin contemporana, caracterizata de mijloacele traditionale, care trebuie sa aiba mesaje la fel de contemporane. Artistul trebuie fie contemporan prin mesaj, nu prin mijloace. La noi (Romania), conteaza mult mijloacele decat mesajul. Oamenii au nevoie de poveste. L. M.: Aveti unele lucrari de care va simtiti mai legat ? N. A.: Sunt foarte apropiat de lucrari un timp scurt. Nu am lucrari pe pereti, dupa cum vezi, pentru ca ma enerveaza. Evit manierismul, e si asta o forma de burghezie stilistica. Nu vreau sa repet performantele, vreau sa uit o lucrare, o data terminata, pentru a putea lucra urmatoarele. L. M.: Care este publicul caruia va adresati? Aveti un public-tinta, daca ii putem spune asa? N. A.: Da, da, am. Pe mine ma intereseaza foarte tare nu publicul cult/cultivat, ci eterogen, mai ales publicul pe care colegii mei il ignora. Nu ma adresez unui public de elita. Nu vreau. De aceea sunt mai epic in imagini. L. M.: Aveti artisti care v-au marcat traseul artistic? N. A.: Hmm, interesanta intrebarea, aici e mult de povestit. In adolescenta, am fost marcat de arta rusa, fiindca asta se gasea la noi pe vremea aia. Asta mi se vindea, asta cumparam: Isaac Levitan, Alexander Deineka. Ulterior, mult mai tarziu, am fost marcat de constructivismul rus: Anatoly Lanacharski, Vladimir Tatlin. Pe la 18 ani, pentru ca eram in provincie, unde accesul la cultura era limitat, m-am apropiat de impresionism. Colectia Skirai e una din cele mai deosebite, una din cele ce mi-au placut cel mai mult de-a lungul timpului. Apoi, fireste, student fiind, am luat contact cu arta moderna. Dovedeam eclectism in lucrari. Suprarealismul? Nu mi-a placut niciodata Dali, in ciuda faptului ca toata lumea ma aseamana cu el datorita mustatilor mele. Dar suprarealismul, da, desigur … De Chirico, Magritte. Lectia cea mai mare pentru mine a fost Picasso. Apoi au venit artistii dada, Duchamp, Marcel Iancu. Arta pop si neopop m-a marcat. Ultimul, nu demult, care m-a influentat a fost Bacon. Mai recent a fost Freud, unde am si ramas. Am avut apoi atitudini -repere pe Boes si Kapur. In final, am fost influentat de noul val, reconsiderarea feminista. Dar nu ma refer la cei pe care o considera ei in scoala emblema feminismului si care le place atat de mult, nu stiu de ce: Frida Kahlo. Nu, ma refer la Sylvie Fleurie si la Marina Abramovici. L. M.: Cu adevarat impresionant acest traseu. V-as invita acum la o privire in timp. Ce profesori v-au influentat in mod major? Ati legat prietenii stranse de-a lungul timpului cu unii colegi? N. A.: Pentru mine primul profesor important a fost cel din liceu., profesorul de arta de la liceul din Craiova, Ilie Marineanu. Era…un doctor cultural, o biblioteca si o muzicoteca, dincolo de statutul sau de profesor. El as putea spune chiar ca m-a adoptat, considerandu-ma o persoana cu care putea comunica. In facultate, as numi pe Ion Bitan ca profesor ce m-a influentat. In ce priveste colegii…multi lucreaza in alte domenii, ne-am disipat asa. Putini am ramas. Am o comunicare excelenta cu Aurel Bulacu. Am fost colegi din clasa a VI-a. Nu avem acelasi stil in arta, si totusi am expus de multe ori impreuna. Simtim o compatibilitate de alta natura.L. M.: Revenind la artistul Nicolae Alexi, ce proiecte aveti in curs ?N. A.: Am un prost obicei de a-mi propune un ciclu, o , ceea ce ma face am un fel de a lui Damocles capului. Imi reprosez , dar nu ma dezvat. Nu asa trebuie. Asa nu fac decat -mi limitez imaginarului. Picasso nu si-a propus o perioada roz, a intrat! Ma preocupa o anume chestiune pe care o vad, o anume atitudine pe care o metamorfozez intr-un proiect. Acum lucrez la un proiect numit HAINELE, un proiect despre ce credem noi trebuie lumea despre noi. Am pornit de la povestea “Hainele imparatului”. Este un ciclu de lucrari, preluari din istoria imaginii, din barocul francez, puse contexte nefiresti. lucrari pe panze de dimensiuni, ceea ce nu s-a mai lucrat. De fapt nici nu stiu daca voi mai lucra la acest proiect, cred ca nu. Trebuie sa incep altceva. A incheia un lucru inseamna a se incheia de la sine. Am si proiectul 101 CONTEMPORANII MEI: o serie de secvente sociale. Am 40 de portrete realizate si 15 neterminate. Am imortalizat oameni de pe strada, personalitati mondene, actori, politicieni, profesori si colegi de-ai mei, artisti, oameni diversi. Practic toate tipurile de oameni. In ceea ce ii priveste pe colegii mei, i-am pictat asa cum picteaza ei, ceea ce li s-a parut foarte interesant. Daca unul picteaza impresionist, asa l-am pictat eu. Ar trebui sa reiau acest proiect. Voi vedea… L. M.: Multumesc foarte mult pentru ca ati acceptat invitatia la acest interviu si pentru ca m-ati lasat sa va descopar prin toate aceste povesti si amintiri. N. A.: Si eu multumesc!
Nu stiu cine sunt Boes si Kapur dar cred ca se refera la Joseph Beuys si Anish Kapoor