Asteptarile unui segment bunicel al societatii, se indreapta catre tineri, in privinta unor schimbari majore de mentalitate si abordare, dar mai ales profesionalizare si responsabilizare.Esantionul celor care si-au facut deviza existentiala din sintagma “capul plecat, sabia nu-l taie”, impinsa pana la limita pozitiei in care nu se poate purta barbateste palarie, caci ea cade oricum, a fost dominant cu tendinta de generalizare, in vremea mult – prea – impuscatului.Tulburarea din decembrie `89, a deschis un orizont de speranta si de asteptare privind oportunitatea si posibilitatea depasirii acestei tare sociale, prin verticalizare, comparatia istorica a primatelor fiind ilustrativa.Anii s-au scurs implacabil, fara ca fericitul eveniment sa se intample in masa, sa ia amploare definitoriu, iar voci autorizate au apreciat ca democratia si verticalizarea in interconditionare, necesita timp, cam douazeci de ani.Sorocul se apropie fara ca semnele mult asteptate sa se iteasca in mentalitatea si comportamentul celor supusi experimentului, prin urmare, alti inainte vazatori au consultat starea de fapt, diagnosticand societatea romaneasca drept incurabila, incapabila de trecere de la un sistem la celalalt, din pricina grelei mosteniri grefate pana la spirala ADNoida.Analizand remediului posibil, naturismul prin naturalism demografic a invins, inca o data, iar solutia a fost pusa in spinarea tinerei generatii, ale carei amintiri privitor la statusul compromitator sunt estompate, ele apartinand primei copilarii.Astfel ca ne-mai-intamplatul s-a produs si ochii intregii natiuni s-au fixat lacomi asupra tinerei generatii, evaluand sanse dar si potential din partea acesteia.Toata suflarea asteapta verticalitatea luand locul obedientei, asumarea in locul oportunismului si criticii constructivi luand locul pupinilor.Ce vedem ?Vedem politicieni tineri la chip si ani, dar batrani in conceptie si atitudine, unindu-i cu venerabilii arhicunoscuta demagogie, ipocrizie si minciuna si deosebindu-i doar tupeul si aroganta. Si inca ceva esential, ii deosebeste: viteza cu care au preluat obiceiurile celor in varsta, mult mai mare si datorata invartelii si pupatului la locul potrivit, ca tehnici de marketing cu pronuntie romaneasca imposibila .Fie ca imbratiseaza si pupa copii in campania pe teren sau apar in talk-show-uri cu aceleasi fraze intepenite in limbaj si continut, grosul tinerilor nostri politicieni, transforma modelul venerabililor de a face politica intr-o normalitate, iar putinii, extrem de putinii tineri care au mintea limpede si vad politica la modul profesionist, performant – in anomalii.Iar daca ochiul critic al natiunii sesizeaza boarea proaspata adusa de vreuna din anomalii, haita cu mentalitate de secretar de partid, de la politrucul cocotat in ierarhia partidului, pana la obscurul simpatizant nostalgic, pornesc angrenajul infierarilor pentru discreditarea intrusului.Pentru ca partidele au preluat de la fostul partid comunist, rolul de singure optiuni politice ale natiunii, fara a-si asuma si modernizarea societatii, natiunea n-are nevoie de termen de comparatie si nici criterii de recunoastere a valorii, ci trebuieste mentinuta in starea mostenita si mentinuta cu grija, de primitivism civic si politic. Doar astfel, isi pot continua peste inca o generatie, linia politica.