Toata tarasenia generata de majorarea “50%“, arunca la suprafata – asemeni puhoiului de ape – atitudini si declaratii alambicate, contrare si de-a dreptul zapacitoare.Avem cea mai mare crestere economica post-decembrista, ba chiar din toata Europa, dar iaca-ta, ea e doar aparent vioaie si nici prea mare, dar nici prea mica, ci numai atat cat sa incapa majorari salariale preferentiale.Guvernul ne asigura ca recunoaste “cu toata responsabilitatea”, nevoia majorarii salariilor profesorilor cu leafa de menajera, dar … bugetul nu-i mai incape. In plus, aceasta majorare destabilizeaza tara, aruncand-o direct in colaps economic.Interesant insa faptul ca salariile magistratilor, reprezentand de 4–5 ori salariul unui dascal, pot fi majorate fara implicatii destabilizatoare la nivel macro-economic. La fel, salariile politistilor, care nici ele nu sunt decat dublul spre triplul lefurilor profesorale, dar au parte de o crestere cuprinsa intre 10 si 20 %, incepand cu 1 ianuarie 2009.In acelasi ton, in octombrie, guvernul tripleaza salariile directorilor companiilor de stat, prin acceptarea sporurilor pana aproape de 100 % si acordarea de prime care, rezonabil–nu pot depasi 12 salarii lunare.Colac peste pupaza sau viceversa, caci nici nu mai stim in zapaceala creata, presedintele pomeneste despre ANL si ordonanta dedicata ei de catre guvern, cu cresteri salariale de …. 440 % ! Daca 50 % este “de domeniul fantasticului” dupa vorbele premierului, ce adjectiv s-ar putea folosi referitor la acest 440 % ?Iata ca pentru aceste majorari, nu “se prabuseste economia nationala” si este acoperire economica, in schimb, referitor la dascali, Tariceanu are “o responsabilitate pe care inteleg sa o duc pana la capat”. Si o duce! In bugetul pe anul 2009, nu prevede nimic referitor la dascali, insa emite o ordonanta de amanare a cresteriilor salariale mult discutate, pana in aprilie anul viitor. Din ce sursa? Extrabugetar? Suspans …In fapt, atitudinea premierului este relativ simplu de inteles, el isi promoveaza si accepta la plata numai pomenile initiate de el. Deci, e campanie!De aici si riposta dura a celorlalti ofertanti de pomeni electorale, frustrati de pierderea roadelor electorale ale propriilor pomeni.Ce ironie a sortii! Parlamentul a fost cel care a salvat in permanenta guvernul cu sustinere de 20 %, ori de cate ori s-a pus problema plecarii lui din diverse motive. L-a tinut in brate fie ca ii era dovedita incompetenta, fie ii atarnau de gat carnatii lui Remes, de teama anticipatelor. Acum, pupilei i sa urcat la cap atat de mult incat musca mana care a hranit-o, facand legea in stat. Ce Constitutie, ce separatie a puterilor in stat, ce ierarhizare? Se substituie dezinvolt guvern- sitterului sau – Parlamentul – si il tine pe NU in brate pana in mormantul politic. Care datorita atitudinii sale din ultima vreme, pare a fi din ce in ce mai aproape.Dar cu profesorii ce avurati, frate?Toti scapa insa din vedere, un aspect: obiectul pomenilor, fac fericita o categorie sociala iar roadele pot fi culese in termen scurt sub forma voturilor, insa defavorizeaza pe termen lung, intreaga societate.La o stare instabila, cum este cea curenta, corectiile prost si haotic aplicate, pot conduce la dezechilibre si mai mari. Daca diferenta dintre nivelul salarizarii dascalilor, creste in raport cu alte categorii bugetare, efortul de reducere al decalajului va fi proportional mai mare si mai dificil de realizat in viitor. Dar cui ii pasa de viitor?In loc sa vedem responsabilitatea asumata prin construirea unui program national pe termen lung, o starategie nationala de dezvoltare economica viabila, care sa poata sustine o crestere salariala corelata intre categorii profesionale, vedem doar actiuni de campanie electorala impinse pana dincolo de orice limite, iar in situatiile critice create astfel, asistam numai la actiuni politice de furat caimacul imaginii.In plus, vrajba politica nu e mai transferata din sfera politica in randul populatiei doar prin impartirea acesteia in pro sau contra unui sau altui politician, ci si una impotriva celeilalte categorii profesionale, performanta pe care numai raposatul Ceausescu o reusise cu muncitorii si intelectualii. Practic tara e pusa pe foc si nimeni nu mai are timp sau dorinta de a fi pompierul de serviciu caci:Incepe campania!