Cea mai varstnica ploiesteanca si-a sarbatorit, astazi, ziua de nastere. S-a imbracat in haine de ocazie, si-a pus basma si pantofi cu toc, pentru a-si intampina musafirii, cu ocazia aniversarii sale. Este mica de statura, firava, vorbeste coerent, si isi poarta cu mandrie bastonul. Viata sa intreaga este o poveste. Originara din comuna prahoveana Rafov, Zamfira a fost al saptelea copil al unor tarani simpli si cinstiti. In anii adolescentei a lucrat ca menajera la boierul Cantacuzino. Avem grija de familia sa. Avea o gospodarie foarte mare. Faceam curatenie, spalam rufele si pregateam mancarea. Pentru ceea ce faceam pentru el, boierul a oferit familiei mele un teren pe care sa-l folosim sa ne castigam existenta, pe toata perioada cat am fost angajata la el. Dupa niste ani, comunistii i-au luat conacul si terenurile, si l-au pus sa lucreze ca strungar la Pitesti. Acolo a murit , isi aminteste batrana, cu vocea tremuranda.Bea cafea cu lapte si citeste ziareS-a casatorit la numai 18 ani cu un ploiestean care lucra ca maistru la rafinarie. A fost o mare dragoste. Mi-am iubit mult sotul. El a murit de 53 de ani si m-a lasat singura. La 30 de ani, pentru ca nu putea face copii, am infiat-o pe una dintre fetele surorii mele. Avea numai doi ani. A fost copilul nostru de care am avut mare grija , povesteste ploiesteanca de 102 ani.Sursa foto: AdevarulCiteste mai mult pe site-ul Adevarul