Ca parlamentarii sunt cea mai corupta casta din Romania, a devenit deja secretul d-lui Polichinelle. Cei cativa, mai putin sau deloc compromisi, s-au pierdut in cloaca cea deasa, ducandu-si parca, resemnati, crucea.Se vor fi razvratit candva, atunci cand, mai pe la inceputurile activitatii lor, visau sa schimbe ceva, dar anonimatul i-a coplesit, iar coruptia groasa, evidenta, a batranilor sacali i-a zdrobit cu timpul.Ma intrebam, cu mult inainte de aparitia sondajului de ieri ce aseaza parlamentul in varful piramidei coruptiei, daca eu cunosc vreun parlamentar necompromis, ramas drept, rectiliniu – chiar daca a ales o cauza falsa, injusta sau pe care n-a intors-o ca la Ploiesti – si care nu s-a mulat pe tendinta generala. Nu, n-am niciun nume !Acestei cautari sisifiene, i s-au suprapus mereu rezultatele voturilor la legi ajustate pentru propria lor bunastare, rasfranta si asupra celor apropiati, cu frimituri si pentru prostime . Pentru cea la care se potrivea, dintr-o pura intimplare si nimic mai mult.In niciun caz din dorinta de consolidare a unei legislatii solide. O casta compromisa, care a ingropat nazuintele si idealurile romanilor si care se va perpetua la putere, prin fii, gineri, fini sau afini. O casta compromisa, care a legiferat o constitutie stramba si care a ingropat legea lustratiei, legea care ne-ar fi scutit de blestemul unor Ilici si a esalonului doi de comunisti bagati in toate partidele, dar care din frustrarea ca nu au putut perestroikiza si glasnostiza comunismul, au preferat sa azvarle Romania intr-un haos si o mizerie in care va zacea multi ani de acum incolo.Fiecare partid are capetele de la care incepe sa se imputa si ele sunt cele mai vizibile, fie ca stau la masa guvernului sau se latesc pe ecranele televizoarelor. Masa de membrii anonimi insa, ramane la fel de stearsa, chiar daca deloc sau doar putin compromisa.Iliescu, desi face inca jocurile, i-a pasat chipurile puterea in partid, lui Geoana, Radu Campeanu s-a intors spasit la aripa tanara, iar Coposu, Dumnezeu sa-l ierte, ne-a parasit cred, cu regretul ca a lasat in urma doar saltimbanci.In politica noastra, vesnicia pare a imprumuta, pe alte coordonate, drama lui Antiochus: Nolli tangere ciculos meos.Ii lasam in cerc si ne amanetam la fiecare ciclu electoral, cu votul nostru, propria speranta!