Directoratul
“Audiovizual, media, internet” al Comisiei Europene a făcut vineri, 8
august, precizarea că publicitatea televiziunilor poate depăşi limita
celor 12 minute pe oră, în anumite condiţii, potrivit unui comunicat al
Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale.
Oficiali
ai Comisiei Europene au precizat că “pentru acele forme de publicitate
televizată de alt tip decât spotul publicitar nu există nici o limită
de durată orară”. Prin urmare, formele de publicitate care nu întrerup
programele, ci se integrează acestora, precum telepromovarea,
teleshoppingul, sponsorizarea şi plasarea de produse, nu mai au o
limită de difuzare.
Intervenţia
Comisiei Europene de la Bruxelles survine în contextul unui blocaj
interpretativ referitor la noua directivă europeană a serviciilor media
audiovizuale, directivă care a adus modificări ale reglementărilor
privind publicitatea, ce pot determina creşterea semnificativă a
veniturilor televiziunilor europene prin promovarea a noi forme de
publicitate fără întreruperea programelor.
O
lectură atentă a directivei, coroborată cu jurisprudenţa Curţii
Europene de Justiţie şi cu documente interpretative ale Comisiei
Europene, poate arăta însă că includerea acestor “alte forme de
publicitate” în limita celor 12 minute constituie o interpretare
eronată a acesteia, se afirmă în comunicatul de presă.
În
luna martie a acestui an, George Chiriţă, directorul asociaţiei
televiziunilor din România – Asociaţia Română de Comunicaţii
Audiovizuale (ARCA) – a solicitat Comisiei Europene un punct de vedere
în raport cu o argumentaţie care susţine teza existenţei unor excepţii
multiple de la limita orară a celor 12 minute. Teza era bazată pe ideea
că, dacă nu ar exista excepţii, atunci limita de durată orară ar
deveni, prin cumulare, limită zilnică, aceasta din urmă fiind însă în
mod manifest abrogată de noua directivă.
Recent,
sub semnătura domnului Gregory Paulger, directorul Directoratului
“Audiovizual, Media, Internet” al Comisiei Europene, a fost transmis
punctul de vedere solictat, care confirmă teza amintită şi aduce
precizări suplimentare. Astfel, răspunsul domnului Paulger precizează
textual că formele de publicitate care nu au forma spotului publicitar
nu se supun unei limite de durată orară. Între acestea se numără
telepromovarea, sponsorizarea, teleshopingul si plasarea de produse,
sau, în general, ceea ce este denumit sub expresia “alte forme de
publicitate” (decât spotul publicitar), se arată în comunicatul ARCA.
Precizările
domnului Paulger sunt făcute sub rezerva că ele reprezintă punctul de
vedere al unor departamente ale Comisiei şi nu angajează Comisia
Europeană ca atare, şi numai Curtea Europeană de Justiţie este aceea
care are competenţa finală pentru interpretarea dreptului comunitar.
De
aceeea, “scrisoarea domnului Gregory Paulger va avea importanţă pentru
procesul de transpunere a noii directive în legislaţia statelor membre
ale Uniunii, în sensul evitării unor erori de interpretare restrictivă
a textului directivei. Acest efect este de aşteptat şi în raport cu
proiectul de lege care transpune noua directivă elaborat la noi de
Ministerul Culturii şi Cultelor”, potrivit comunicatului ARCA.
În
plan practic, utilizarea acestor forme de publicitate, nesupuse unei
limite de durată şi întegrate organic programelor – cazul
telepromovării sau al plasării de produse fiind cele mai semnificative,
conduce la lărgirea bazei de finanţare a televiziunilor.