Numele meu este Adriana Radu, pe 25 noiembrie voi implini 39 de ani si aceasta este povestea mea: A fost aprilie 2004 cand am ajuns in SUA cu o viza H-2B. Am venit aici cu sentimentul ca un vis adevarat se apropie pentru mine si-l voi vedea cu ochii in “tara tuturor posibilitatilor , in tara libertatii . Am crezut ca voi vedea o lume mai buna decat cea in care am crescut.Am cunoscut aici un barbat numit Radu Marian. A fost singur si atat de trist! A venit in SUA in anul 2001 cu 90 de dolari in buzunar si cu speranta ca isi va gasi de lucru pentru a-si salva mama si cei doi frati de la foame. M-a imbratisat si am simtit ca amandoi am gasit cealalta jumatate. Ne-am casatorit in noiembrie 6, 2004 doar noi doi si un cuplu de prieteni. Dupa cateva luni am aflat ca sunt insarcinata si a fost cea mai fericita zi din viata mea. Am vrut atat de mult sa am un copil. Am crezut ca a doua zi, cand copilul meu, o fata, pe nume Sara Michelle, va fi nascuta, vom fi cei mai fericiti parinti. Dar unii medici care nu au grija suficient de mult de mine si copilul meu, au hotarat ca eu sunt doar un imigrant si el nu trebuie sa imi acorde prea mare atentie. Ei, medicii si asistentele americane, mi-au lasat copilul in primejdie pentru ca au refuzat sa-mi faca o sectiune cezariana. Fetita mea s-a sufocat cu cordonul ombilical care-i era rasucit in jurul gatului. M-am chinuit sa o nasc timp de 36 de ore. A fost resuscitata apoi pentru 12 minute, era in viata, dar creierul ei a fost grav afectat, umflat si deteriorat. Cand am ingropat-o, nu am cuvinte pentru a explica disperarea si durerea mea si a sotului meu. In momentul acela, acest loc a devenit casa mea pentru totdeauna. Este locul unde copilul meu este ingropat. In ianuarie 2008, Dumnezeu si-a facut mila de suferinta noastra si ne-a binecuvantat cu un copil, un baiat pe nume Robert Radu Adrian. El este un baiat frumos si sanatos si este cetatean american. Sotul meu a venit aici cu o viza J1. In 2001 a fost angajat de catre o companie americana si a primit o alta viza, de tip E2, care a fost prelungita la fiecare doi ani de atunci. Prin intermediul unei companii (a lucrat pentru MC Dean Inc) si pentru ca a fost considerat un bun angajat, firma a decis sa depuna o aplicatie pentru Green Card pentru a-l pastra in firma. Avem o aprobare de la Comisia de Omologare si Certificare a Muncii, o petitie I-140 work permit. Asteptam acum sa fim eligibili ca sa putem aplica pentru I-485 care este ultima etapa a procesului de Green Card. Aceste aprobari ar fi depins de sotul meu si de viza lui E2.Separat. am aplicat pentru obtinerea autorizatiei de munca la Oficiul pentru Ocuparea Fortei de Munca si in ianuarie 2006 m-am angajat la Mc Dean, ca administrator in procesul de recrutare. In iunie 2007 am fost promovata ca si coordonator pentru noii angajati ucenici si de atunci am fost insarcinata sa coordonez aproximativ 400 de ucenici care au cursuri si sunt angajati in companie. Ambii – eu si sotul meu – suntem apreciati de catre firma la care lucram; pur si simplu pentru ca ne facem treaba bine si suntem angajati constiinciosi. Nu am facut nimic gresit. Mereu am respectat regulile si am respectat legea SUA. Ne-am platit impozitele si taxele si am investit in SUA toti banii pe care i-am strans impreuna. Am vandut apartamentul din Romania si am cumparat o casa. Ne-am gandit ca vom ramane aici si aveam sentimentul ca aici este casa si locul nostru. In octombrie 2008, directorul general al companiei MC Dean Inc ne-a spus ca i s-au pus niste intrebari legate de companie, de catre autoritati. Cei care puneau intrebarile i-au spus ca era de fapt o ancheta derulata la cererea Ambasadei SUA din Bucuresti. Directorul general impreuna cu avocatii companiei ne-au dat asigurari ca vor raspunde la aceste intrebari, astfel ca nu exista niciun motiv sa ne facem griji. La data de 5 noiembrie 2008 am primit o stire groaznica: vizele noastre sunt revocate incepand cu 30 octombrie 2008 si vom avea 30 de zile ca sa parasim aceasta tara. Am plecat de la MC Dean … nu mai aveam voie sa lucram, iar o parte din inima mea a plecat cand am depus laptop-ul, insigna si telefonul pe biroul managerului meu. Sotul meu este in stare de soc. Copilul simte ca este ceva in neregula cu noi, e trist si el. Eram, atat de aproape de a finaliza procesul de Green Card, probabil la 1 decembrie avocatii ar fi putut sa aplice pentru I-485 si sa obtina statutul nostru de rezidenti de la Oficiul de Ocupare a Fortei de Munca. Avocatul ne-a instiintat aseara ca nu mai putem spera la asa ceva pentru ca nu mai suntem intr-un statut legal pe teritoriul SUA, din vreme ce ni s-au revocat vizele E2. Nu stiu ce sa fac! Nu am unde sa merg pentru ca nu am nimic in Romania. Copilul nu are drepturi acolo si nu poate primi nimic, nici macar un vaccin antigripal gratuit, pentru ca nu este roman. Cine va avea grija de copilul meu si cine va avea grija de mormantul fetitei mele de aici? Cine va pune flori si jucarii la mormantul ei, daca va trebui sa plec? Unitatile de stocare au crezut ca am sa innebunesc! Am fost sub tratament timp de aproape un an dupa ce mi-a murit fetita, toti au crezut ca ma voi sinucide. Am incercat sa depasesc momentul, sa ma ridic si sa fiu puternica, dar nu stiu cat voi mai putea rezista! Vrem doar sa lucram si sa traim legal aici, in America. Vrem sa ne putem creste copilul ca un bun cetatean, asa cum am devenit si noi buni cetateni. Vrem doar sa fim sanatosi ca sa avem puterea sa plangem duminica la mormantul ingerului nostru. Va rugam sa ne ajutati! Eu cred cu tarie ca exista o modalitate, cred ca cineva ne va putea ajuta. Suntem oameni, nu suntem niste numere de dosare! Cu respect, Adriana Radu,[email protected] 1-301-792-3512
Intr-o tara in care multi cetateni americani refuza sa munceasca si traiesc din ajutoare sociale, intr-o tara sufocata de mexicani, sud-americani si alti cetateni care au trecut granita SUA fraudulos, cineva s-a sesisat ca trebuie sa deporteze acasa familii de romani care au vize de munca de tip E2 si aplicati de green card in derulare. Incercati sa va puneti in locul lor pentru o clipa! Sunt aici romani care au fugit in America inainte de 1989, au ajuns aici fara acte. Sunt romani care au venit cu vize de turist si au ramas aici. Multe alte situatii … le stiti! A fost cineva deportat? Acesti oameni au venit in America legal, cu contracte si cu vize de munca, incepand cu anul 2000. Locuiesc si muncesc legal in VA, la companii americane prestigioase care au nevoie de ei. Unii locuiesc si lucreaza aici de 8 ani de zile. Isi platesc ratele, taxele si impozitele la timp,n-au avut niciodata probleme cu legea, alcoolul sau drogurile. Sunt oameni cinstiti care au case si masini cumparate aici, au copii de diferite varste care frecventeaza scoli americane, lucreaza in aceeasi companie americana de ani de zile, multi dintre ei fiind implicati in contracte guvernamentale importante. Ce parere aveti? Ce ar trebui sa faca statul roman sau noi, comunitatea romaneasca din SUA, reprezentantii diasporei? Care este solutia? Sunt constienta ca v-ati confruntat fiecare dintre dumneavoastra cu probleme mai mari sau mai mici de cand traiti in SUA, stiti foarte bine care sunt problemele romanilor de aici. Fiecare roman din SUA a fost ajutat de cineva, la un moment dat. Intindeti o mana de ajutor acestor oameni! Acesti oameni, care vor fi deportati peste cateva zile in Romania, au venit in SUA, ca atatia altii, ca mine, ca dumneavoastra poate, ca sa-si traiasca propriul vis american. Sunt oameni cu studii superioare, cu o experienta de munca si viata impresionante. Au venit cu vize obtinute la ambasada SUA din Bucuresti, o ambasada cunoscuta in UE datorita faptului ca rata refuzurilor este mult peste media europeana, cu aproximativ 30%, iar asta inseamna ca au fost deja triati de statul american. Acesti oameni au ales libertatea si democratia americana , democratia perfecta. Sau au crezut ca aleg …