Se spune ca studentia este cea mai frumoasa perioada din viata unui om. Petrecuta in strainatate, viata de student ar trebui sa fie la superlativ. Nu este intotdeauna asa.
quot;In sase luni nu am mancat nicio nbsp;felie de paine pentru ca era prea scumpa pentru mine. quot;, scrie o studenta de la Bruxelles, intr-o scrisoare emotionanta pe care o redam mai jos. nbsp;
nbsp;
quot;Numele meu este Adriana O. Am 26 de ani si sunt studenta nbsp;masteranda la Bruxelles, in cadrul Hogeschool Universiteti Brussel, nbsp;specializarea – International Business Economics and Management. Am nbsp;venit la Bruxelles in septembrie 2009 din dorinta de a obtine o nbsp;diploma de Master in strainatate, pe care o consideram si o consider nbsp;in continuare mai valoroasa decat o diploma emisa de Sistemul de nbsp;Invatamant Romanesc. Inainte de a ajunge aici am lucrat ca traducatoare/interpreta pentru o firma, la sediul nbsp;central care se afla chiar in orasul meu natal- Targu-Mures. A fost o nbsp;perioada pe care mi-o voi aduce aminte cu drag tot restul vietii. nbsp;Acolo am inceput sa inteleg importanta cunostiintelor in domeniul nbsp;afacerilor si managementului, asadar m-am gandit sa imi gasesc un al nbsp;doilea program de Master, de data aceasta in strainatate. Am gasit pe nbsp;internet informatii despre mai multe programe de Master in dar pentru nbsp;ca ma incadram intr-un buget restrans, am ales Universitatea HUB. nbsp;Costul unui an de studiu este de aproximativ 560 de EUR, iar universitatea are mai multe specializari, atat pentru cei care au nbsp;terminat un profil economic, cat si pentru cei care nu studiasera nbsp;economie si management. Pentru ca sunt absolventa de Engleza si Istorie si facusem un alt master in Romania in domeniul Managementului nbsp;Resurselor Umane, m-am decis sa aprofundez cunostiintele acaparate in nbsp;urma primului master si sa invat si alte branse ale managementului.
Pentru ca in 2009 criza economica a lovit foarte tare economia nbsp;romaneasca si am asistat la asa numitul ‘credit crunch’, acest fenomen nbsp;a inghetat pur si simplu toate posibilitatile de a obtine un credit nbsp;pentru finantarea studiilor mele in strainatate. Fiind inca angajata, am recurs la un credit de nevoi personale in valoare de 2500 de EUR. nbsp;Impreuna cu economiile mele si cu bani imprumutati de la o ruda nbsp;apropiata am pornit spre necunoscut, cu 2 valize si 4000 de EUR in nbsp;buzunar. Eram impreuna cu o prietena, si ea din Tg-Mures. La inceput nbsp;am fost fascinata de civilizatia pe care am vazut-o desfasurandu-se in nbsp;jurul meu. Respiram aer occidental, vedeam dimineata cum oamenii fac nbsp;jogging in parc langa Comisia Europeana si imi inchipuiam ca voi urma nbsp;si eu acceasi traiectorie in cel putin un an (cat dura Masterul meu).
Mi-am dat seama inca din prima clipa dupa ce am ajuns ca banii pe care nbsp;ii aveam asupra mea nu aveau cum sa tina 1 an de zile. Planul meu era nbsp;sa imi gasesc un job de studenti, sa lucrez in week-end sau sa fac nbsp;babysitting. Orice activitate usoara care sa imi permita sa generez un nbsp;venit indeajuns de mare pentru a-mi plati chiria lunara, care era de nbsp;aproximativ 380 de EUR. M-am lovit de o birocratie de neimaginat. Pe nbsp;site-ul primariei de cartier de care apartineam se specifica ca nbsp;studentii pot obtine cartea de rezident (necesara obtinerii permisului nbsp;de munca pentru a fi luat in considerare pe piata muncii) in 2 luni de zile. In cazul meu a durat 6 luni! 6 luni in care am trimis zeci de nbsp;scrisori de intentie la diferite stagii si birouri de traduceri sau nbsp;scoli de limba engleza. Devenisem foarte stresata si ingrijorata cu nbsp;situatia mea materiala. Banii se scurgeau cum vedeai cu ochii. Imi nbsp;facusem niste calcule, vroiam sa imi prelungesc putinii bani pe care nbsp;ii aveam pentru cat mai mult timp, astfel incat imi alocasem 10 EUR nbsp;pentru mancare pe saptamana. Nu cumparam nimic in afara de mancare si nbsp;plateam chiria pentru luna in curs. Stresul continuu m-a facut sa am nbsp;probleme de concetrare la scoala. In 6 luni de zile nu am mancat nicio nbsp;felie de paine pentru ca era prea scumpa pentru mine. In decembrie am nbsp;ajuns intr-o stare critica. Banii nu imi mai ajungeau decat pana in nbsp;ianuarie, cand incepea sesiunea de examene. In astfel de conditii am nbsp;fost nevoita sa renunt la postul meu de traducator pentru a fi luata in considerare pentru pachetul de plecari volunare. nbsp;In baza faptului ca aveam deja 2 ani de vechime am primit aproximativ 3.000 EUR, bani care pot spune ca mi-au salvat viata si studiile. Surprinzator sau nu, banii au intrat chiar in ziua de Craciun. Am nbsp;plans de fericire!
Am reusit sa supravietuiesc cu acei bani din decembrie si pana in nbsp;iunie. Mai bine de 7 luni. Dupa ce s-a sfarsit si cea de-a doua nbsp;sesiune, epuizata in urma studiului intens si cu doar 100 de euro nbsp;ramasi in contul meu, am inceput sa imi caut disperata de lucru. nbsp;Iesisem de la un examen pentru care invatasem pana la ora 6 dimineata, nbsp;iar exemenul avea loc la ora 8,30. Dupa ce am iesit de acolo, stoarsa nbsp;de energie, am inceput sa intru din restaurant in restaurant si sa imi nbsp;las CV-ul pentru un job de vara. Dupa ce am impartit cateva CV-uri, m-am intors acasa si am inceput sa plang, probabil si pe fond de nbsp;oboseala. A doua zi am fost contactata de un patron de restaurant care nbsp;imi propunea sa merg la restaurant pentru o zi de incercare. Am fost nbsp;foarte fericita! Pentru ca mai aveam un examen de trecut in saptamana nbsp;aceea, l-am anuntat ca voi veni vineri. Cand m-am prezentat la lucru nbsp;am facut cunostiinta cu fetele care lucrau acolo. Printre ele se afla nbsp;si o fata din Republica Moldova. Atmosfera a fost una foarte stricta nbsp;si epuizanta. Dar am facut fata unui program de 8 ore. Am fost platita nbsp;pentru ziua aceea cu 60 de EUR. Nu va pot descrie ce sentiment de nbsp;satisfactie am avut in acel moment, stiind ca am la mine 60 de EUR. nbsp;Apoi am aflat ca am trecut de ziua de proba si ca pot incepe sa lucrez nbsp;full-time. Eram salvata!- imi spuneam eu!
Insa, nu a fost asa. Am constatat ca de fapt programul de lucru era de nbsp;10 ore pe zi in loc de 8, ca nu avea pauza deloc si ca eram platiti cu nbsp;7 EUR pe ora. Nu am semnat niciun contract cu dansul. Am fost tratata nbsp;destul de bine la inceput de catre seful meu dar apoi am descoperit ca nbsp;este un om foarte agresiv si care isi pierdea cumpatul foarte repede. nbsp;De multe ori ieseam de la lucru plangand si imi aduceam aminte de nbsp;perioada in care am lucrat ca traducator. Clientii se comportau destul nbsp;de rau cu noi si atunci cand nu ne ridicam asteptarilor sale, patronul nbsp;ne jignea. Nu am fost agresata fizic, dar s-a intamplat ca intr-un nbsp;schimb de replici mai agresiv sa ma prinda de brat si sa ma smuceasca. nbsp;Am avut puterea sa strig ca sa inceteze si sa ma lase in pace. Din nbsp;acel moment i-am vazut adevarata fata! Totusi, nu m-am lasat batuta. nbsp;Am continuat sa lucrez doar ca sa imi platesc chiria si sa raman la nbsp;Bruxelles. Nu am reusit sa imi termin disertatia in acel an, astfel nbsp;incat in septembrie 2010 m-am inscris din nou la aceeasi specializare, nbsp;doar pentru a putea sa imi prezint disertatia in anul scolar nbsp;2010-2011. Tot timpul ma gandeam de ce trebuie ca eu, romanca fiind, nbsp;sa muncesc din greu pentru un confort minim pe care occidentalii si-l nbsp;permit cat ai clipi. De ce nu am reusit si eu, ca si restul colegilor nbsp;mei sa termin studiile mai devreme? Cine este vinovat pentru nbsp;situatiile in care studentii romani aflati in strainatate nu au parte nbsp;de niciun fel de sprijin din partea sistemului bancar romanesc, nbsp;bursele acordate pentru strainatate sunt extrem de reduse si se stie nbsp;bine faptul ca doar unii au acces la ele, in timp ce oamenii de rand, nbsp;care chiar doresc sa studieze, trebuie sa infrunte zeci si zeci de nbsp;situatii periculoase, jignitoare si rasiste pentru a se mentine in nbsp;viata pe cont propriu. Mie mi-a fost dat sa le traiesc pe toate. De nbsp;aceea, va rog respectuos sa arati si partea mai putin placuta a nbsp;studentiei in strainatate. Ma intreb, cati oameni simplii isi permit nbsp;sa ajunga sa isi faca studiile in strainatate? Si mai important, odata nbsp;ajuns inapoi in tara, care angajator va aprecia cu adevarat efortul pe nbsp;care l-am depus in acesti doi ani pentru a-mi indeplini visul? quot;.
loading...