Există monarhi ce rămân în istorie în primul rând datorită marilor realizări din timpul vieții. Nu este neapărat cazul regelui Adolf Frederick al Suediei. Imaginea acestui om este vie în memoria posterității printr-un amănunt deosebit: s-a îndopat cu mâncare până când a murit.
Sunt câteva motive bune să ne amintim de domnia regelui suedez Adolf Frederick, cuprinsă între 1751 și 1771. Domnia lui a făcut parte din Epoca Libertății, în timpul căreia drepturile suedezilor au sporit și țara a cunoscut o lungă perioadă de pace. În 1766, sub domnia sa, parlamentul suedez a adoptat prima legislație din lume care sprijinea libertatea presei și dreptul la informare. Însă detaliu pentru care domnia lui este ținută minte în mod deosebit este felul în care s-a sfârșit: regele a mâncat până când „a crăpat”.
În Marțea Lăsatului Secului, în februarie 1771, regele a ținut sărbătoarea într-o manieră tradițională, cu multe bucate gustoase și pregătindu-se pentru intrarea în Postul Mare.
Citește și: JOSEPH GUILLOTIN ȘI „MAȘINA MORȚII UMANE”, GHILOTINA
În timpul postului, unii creștini își interzic anumite mâncăruri, inclusiv carnea, ouăle și lactatele. În timp, a apărut tradiția de a se pregăti pentru post prin consumul de mâncăruri interzise în timpul postului, mâncăruri cu care se îmbuibau de Lăsatul (sau Lăsata) Secului. Este clar, însă, că regele a mers prea departe. Pe 12 februarie 1771, a luat o masă care includea homari, caviar, scrumbii afumate, varză murată, carne și napi fierți.
Dată fiind enormitatea mesei, probabil că cei mai mulți oameni s-ar fi declarat satisfăcuți. Însă regele nu era un muritor de rând. Avea o poftă de mâncare drăcească și era obișnuit să mănânce peste măsură.
După ce a băut șampanie, a decis să mănânce la desert semla. Acestea sunt chifle din făină albă cu frișcă și migdale, o specialitate care a apărut în jurul anului 1540.
De atunci, au devenit o tradiție pentru regii suedezi și aristocrație de Lăsata Secului. Erau dulciurile preferate ale regelui, ceea ce explică motivul pentru care a mâncat atât de multe. Cei mai mulți suedezi mănâncă patru sau cinci semla între Anul Nou și Postul Paștelui, însă regele a mâncat 14 la o singură masă. Incredibil este faptul că nu erau niște semla simple – fiecare îi era servită regelui într-un castron cu lapte fierbinte, aromat cu scorțișoară și stafide.
După dulciuri, regele nu a mai putut să mănânce. În aceeași zi, a murit din pricina unor probleme de digestie cauzate de cantitatea enormă de mâncare ingerată. În mod ironic, tocmai masa care îl pregătea pentru post l-a împiedicat să mai prindă Postul Paștelui.
Moartea lui a avut și consecințe politice, punând capăt Epocii Libertății. După decesul regelui, la tron a urcat Gustav al III-lea, fiul său. A pus capăt Epocii Libertății, instaurând o dictatură și restricționând sever libertatea presei.
De asemenea, a început un război costisitor cu Rusia, conflict care s-a terminat cu o înfrângere usturătoare. Nu numai domnia lui Gustav al III-lea a fost mai întunecată decât a tatălui său, ci și moartea sa. În loc să moară îmbuibându-se cu cofeturi delicioase, Gustav al III-lea a fost ucis de glonțul unui asasin.
Sursa traducere și foto: incredibilia.ro
