Americani laureați cu Premiul Nobel pentru Economie

Academia Regală Suedeză de Științe a acordat distincția celor doi cercetători americani pentru contribuțiile lor la stabilizarea macroeconomice. Robert E. Hall, profesor la Universitatea Stanford și la Hoover Institution, și Michael Woodford, profesor la Universitatea Columbia, au elaborat modele care permit guvernelor și băncilor centrale să atenueze fluctuațiile economice, inclusiv recesiunile și șocurile inflaționiste. John Hassler, președintele Comitetului premiului, a subliniat că aceste lucrări oferă un fundament teoretic solid pentru modelele folosite în prezent de autoritățile din întreaga lume, făcându-le mai bine înarmate în fața șocurilor economice, precum crizele energetice sau modificările bruște ale consumului gospodăriilor.

O nouă paradigmă economică

Spre deosebire de abordările tradiționale care se bazau pe relații statistice rigide între variabile precum producția, consumul și indicii de preț, cei doi laureați au construit modelele lor pe microfundații. Această metodă analizează modul în care deciziile individuale ale gospodăriilor și ale întreprinderilor influențează economia globală, demonstrând că politicile de stat nu pot funcționa dacă ignoră psihologia și comportamentul familiilor și al micilor întreprinzători. Potrivit Ziarul Financiar, aceste cercetări au acoperit un gol teoretic apărut după crizele petrolului din anii 1970, când modelele keynesiene anterioare nu mai erau eficiente într-un deceniu marcat de creștere scăzută, șomaj ridicat și inflație mare. Comitetul a precizat că cadrul teoretic anterior era „prea mult o cutie neagră”, motiv pentru care Hall și Woodford au contribuit la construirea unui nou cadru de la zero, rafinând ideile lui John Maynard Keynes.

Impactul asupra politicilor publice

Lucrările celor doi economiști oferă un fundament teoretic solid pentru instrumentele utilizate în prezent de autoritățile monetare și fiscale. Modelele lor demonstrează că măsurile bugetare și monetare adoptate la momentul potrivit pot reduce impactul crizelor energetice sau al modificărilor bruște de consum, ajutând la atenuarea vârfurilor și a scăderilor economiei. Michael Woodford este recunoscut în special pentru teoria monetară neokeynesiană și conceptul de „îndrumări prospective”, iar cartea sa din 2003, „Interest and Prices”, servește ca referință pentru stabilirea ratelor dobânzilor și ghidarea așteptărilor. Robert Hall a studiat extensiv piețele muncii, șomajul și ciclurile economice, având în palmares și președinția comitetului Biroului Național de Cercetare Economică (NBER) care datează recesiunile din SUA. Academia a explicat că mesajele transmise de guverne și bănci centrale influențează viziunea actorilor economici asupra viitorului, împingând astfel economia în direcția corectă.

Anunțul marcă încheierea sezonului de premii Nobel pentru anul curent. Recompensa financiară totală este de 12 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1,1 milioane de euro), sumă care va fi împărțită egal între cei doi laureați, fiecare primind 6 milioane de coroane suedeze, echivalentul a 598.000 de dolari. Premiul pentru Economie a fost instituit în 1968 de Banca Suediei în memoria lui Alfred Nobel și a fost decernat pentru prima dată în anul 1969. Spre deosebire de celelalte distincții Nobel, fondurile pentru această categorie sunt asigurate direct de banca centrală.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Acordarea Premiului Nobel pentru Medicină 2026” (7 octombrie 2026).