Analiza OCDE privind sistemul de educație din România

Sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări structurale semnificative, fiind cel mai slab finanțat dintre statele membre, partenere și candidate ale OCDE. În 2023, cheltuielile guvernamentale pentru educația primară până la cea terțiară au reprezentat 2,6% din PIB, valoare considerabil mai mică decât media organizației, stabilită la 4,2%. În termeni absoluți, România a alocat 7.293 de dolari per elev și student, în timp ce media OCDE a fost de 13.601 dolari.

Finanțare și resurse umane

Cel mai pronunțat decalaj financiar se observă în învățământul primar, unde România a cheltuit 3.783 de dolari per elev în 2023, față de de media de 12.893 de dolari din statele OCDE. La nivel de gimnaziu, cheltuielile românești au fost de 8.658 de dolari față de media de 14.291 de dolari. O parte semnificativă din fondurile școlilor primare, aproximativ 86%, este direcționată către remunerarea personalului.

Recrutarea cadrelor didactice reprezintă o altă problemă majoră. Aproximativ 1,5% dintre posturile de predare la nivel primar rămân neocupate la începutul anului școlar. Mai mult, doar 57% dintre profesorii care nu dețin toate calificările necesare sunt în curs de a le obține, o proporție mai mică decât în Polonia (91%) sau în Ungaria, Letonia și Turcia, unde toți profesorii necalificați urmează procesul de certificare.

Condiții de lucru și performanță

Există un contrast între satisfacția profesorilor și volumul de muncă. Peste 60% dintre cadrele didactice se declară mulțumite de salarii, însă statutul profesiei în societate este perceput ca fiind deteriorat. Această satisfacție este corelată cu un program de predare mai redus: profesorii români predau aproximativ 540 de ore pe an, în timp ce media OCDE este de 800 de ore. Doar Bulgaria înregistrează un program mai scurt, de 504 ore. De asemenea, profesorii din România beneficiază de aproximativ 16,6 săptămâni de vacanță anual.

Datele indică o problemă serioasă a tinerilor care nu sunt integrați în piața muncii sau în sistemul educațional. În 2025, 23% dintre persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani nu munceau și nu urmau nicio formă de învățământ, depășind media OCDE de 14%. La nivelul Uniunii Europene, România are cea mai mare pondere de tineri în categoria NEET (15-29 ani), cu o rată de 19,2% în 2025, față de media UE de 11%. Regiunile Sud-Vest Oltenia și Sud-Est înregistrează cele mai ridicate valori din țară.

Nivelul de studii superioare rămâne scăzut, doar 19% dintre adulții cu vârste între 25 și 64 de ani având o facultate, comparativ cu media OCDE de 43%. Această lipsă de calificare impactează veniturile, cei care nu au terminat liceul câștigând cu 18% mai puțin decât salariul mediu național. Totuși, rata șomajului pentru tinerii cu studii superioare a scăzut de la 6% în 2015 la 3% în 2025.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Rata șomajului în România a ajuns la 3,26% în august 2026” (26 septembrie 2026).