Documente CNSAS despre relațiile românilor cu cetățenii străini în comunism

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a făcut publică o serie de documente care ilustrează modul în care regimul comunist monitoriza și restricționa sever relațiile dintre cetățenii români și străinii proveniți din state occidentale. Un caz specific, dezvăluit prin aceste documente, prezintă povestea unei tinere din Sângeorz-Băi care s-a îndrăgostit de un cetățean englez în anul 1987, într-o perioadă în care astfel de legături erau privite cu profundă suspiciune de către regim.

În acea perioadă, autoritățile considerau că relațiile cu cetățenii occidentali reprezentau potențiale riscuri de securitate. Mai ales în cazul căsătoriilor cu străini, controlul era extrem de riguros, deoarece regimul comunist credea că aceste uniuni erau utilizate de români doar ca o metodă de emigrare legală. Din acest motiv, statul a introdus o serie de obligații legale extrem de restrictive, cerând ca orice astfel de căsătorie să fie aprobată în prealabil de Consiliul de Stat înainte de a putea fi celebrată la starea civilă.

Metode de intimidare

Potrivit informațiilor de la Mediafax, odată cu depunerea cererii de căsătorie, Securitatea declanșa imediat o formă de urmărire informativă asupra ambilor viitori soți. Pentru cetățeanul român, lucrurile luau rapid o turnură negativă, acesta fiind supus unor presiuni constante pentru a renunța la proiectul de căsătorie cu un cetățean străin. Intimidarea era sistematică: persoana vizată era chemată în repetate rânduri la sediul organelor de securitate, unde era supusă unor anchete și atenționări.

Consecințele acestor presiuni erau adesea severe și se traduceau prin sancțiuni profesionale sau academice drastice. Documentele arată că persoanele urmărite erau deseori date afară de la locul de muncă sau exmatriculate din facultate. În plus, dacă cetățeanul român era membru al Partidului Comunist, acesta era întotdeauna exclus din partid. Presiunea nu se limita doar la persoana vizată, ci se extindea și asupra cercului familial și a prietenilor, care erau forțați de regim să exercite o influențare asupra celui urmărit pentru a-l descuraja în intenția de a se căsători.

Evadarea și controlul poștal

În cazul tinerei din Sângeorz-Băi, cererea de căsătorie a fost în final respinsă de autorități. În noiembrie 1988, aceasta a reușit să fenteze regimul și să fugă din România, fiind ascunsă într-un compartiment secret al unui camion condus de logodnicul ei englez. Acest incident subliniază riscurile pe care regimul le asocia cu cetățenii occidentali și determinarea celor care doreau să evadeze din „raiul” comunist.

Pe lângă controlul relațiilor interumane, Securitatea monitoriza intens și fluxul de bunuri și corespondență din străinătate, trimise de sutele de mii de români emigrați către rudele și prietenii rămași în țară. Deși Constituția comunistă garanta secretul corespondenței și al trimiterilor poștale, agenții interceptau numeroase scrisori și colete. În unele cazuri, scrisorile erau doar citite și repuse în circuit, însă multe dintre ele erau reținute și nu ajungeau niciodată la destinatari.

Angajații Securității nu ezitau să își însușească ilegal conținutul coletelor, chiar dacă acestea conțineau lucruri banale. Printre bunurile sustrase se numărau obiecte de îmbrăcăminte, cosmetice, produse alimentare, medicamente, pixuri, jucării și produse electronice. Aceste obiecte erau fie păstrate pentru consumul propriu al oamenilor sistemului, fie vândute prin intermediul Consignației. Aceasta era singura formă de comerț prin care Securitatea putea valorifica bunurile confiscate ilegal.