Evoluția temperaturilor oceanelor și impactul asupra ecosistemelor marine

Temperatura medie a suprafeței oceanelor globale a înregistrat valori record în cursul anului 2026, vara fiind cea mai caldă înregistrată până acum la nivel global. Pe 21 iunie, valoarea medie a ajuns la aproximativ 21 de grade Celsius (mai precis 20,86 grade Celsius conform Copernicus Climate Change Service), depășind recordurile stabilite în 2023 și egalate în 2024. Această tendință a continuat pe parcursul verii, atingând pe 22 august un maxim zilnic de 21,1 grade Celsius, depășind precedentul maxim zilnic din martie 2024. Conform datelor furnizate de serviciile europene Copernicus și Mercator Ocean International, care au analizat datele între 60 de grade latitudine sudică și 60 de grade latitudine nordică, planeta ar putea intra într-o perioadă de instabilitate climatică, într-un „teritoriu necunoscut” marcat prin valori extreme tot mai frecvente.

Impactul regional în Europa

Încălzirea nu se produce uniform la nivel global, iar mările semiînchise sunt cele mai afectate din cauza schimbului limitat de apă cu oceanul deschis. Marea Neagră, Marea Baltică și Marea Mediterană se numără printre regiunile maritime care se încălzesc cel mai rapid. În Marea Mediterană, temperatura suprafeței a crescut cu 0,41 grade Celsius pe deceniu în perioada 1982-2023, ritmul ajungând la 0,6 grade Celsius în zonele din Marea Egee, Levantină și Adriatică. Mai mult, numărul zilelor cu condiții de val de căldură marină a crescut cu 16-23 de zile pe deceniu. În 2024, Marea Neagră și Marea Mediterană au înregistrat valuri de căldură marine record, cu temperaturi cu peste 4,6 grade peste normal. Aceste schimbări, detaliate în raportul Copernicus Ocean State finanțat de Comisia Europeană, afectează deja ecosistemele, pescuitul, turismul și comunitățile de coastă.

Degradarea zonelor polare

Regiunea arctică, de importanță strategică pentru securitatea climatică, reziliența economică și stabilitatea geopolitică, prezintă unele dintre cele mai accentuate schimbări. Între 1982 și 2024, temperatura de la suprafața Oceanului Arctic a crescut cu 4,2 grade Celsius, ceea ce reprezintă aproximativ 1 grad Celsius pe deceniu, o valoare semnificativ mai mare decât media globală de 0,12 grade Celsius pe deceniu. Această încălzire a dus la scăderea întinderii gheții marine cu aproximativ 490.000 km2 pe deceniu între 1979 și 2025, o suprafață comparabilă cu Spania. Pierderea banchizei a crescut vântul și valurile, făcând aproximativ 60% din infrastructura de coastă arctică vulnerabilă la eroziune și la creșterea nivelului mării, amenințând totodată speciile a căror supraviețuire depinde de gheață.

Potrivit Mediafax, creșterea temperaturilor coincide cu instalarea unui nou episod El Niño, fenomen natural care modifică circulația atmosferică și oceanică și aduce temperaturi neobișnuit de ridicate în regiuni ale Pacificului. Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din Statele Unite (NOAA) estimează că acest fenomen se va intensifica între noiembrie 2026 și ianuarie 2027, existând probabilitatea apariției unor noi recorduri termice. Pe termen lung, oceanele absorb o mare parte din excesul de căldură al sistemului climatic, influențând vremea de pe uscat. Încălzirea contribuie la creșterea nivelului mării, care a crescut cu aproximativ 4,2 mm pe an începând din 2012. Alți factori alarmanți menționați în al 10-lea raport anual Copernicus Marine includ acidificarea apei și albirea coraliilor, punând presiune constantă pe biodiversitatea marină.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Evoluția datoriilor globale și avertismentele economiștilor” (26 septembrie 2026).