Impactul migrației părinților asupra relației cu copiii rămași în țară

O cercetare desfășurată în perioada septembrie – octombrie 2026, în cadrul proiectului „Sună-i zilnic! Conexiune dincolo de granițe”, analizează impactul separării familiale în rândul a 1.005 de părinți români. Aceștia lucrează în opt state europene, respectiv Italia, Spania, Marea Britanie, Germania, Franța, Irlanda, Austria și Belgia, în timp ce copiii lor, cu vârste cuprinse între 0 și 17 de ani, au rămas în România. Studiul, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, prezintă un eșantion cu o marjă de eroare de +/-3%, la un interval de încredere de 95%.

Efectele separării emoționale

Rezultatele studiului indică faptul că 35,7% dintre părinții chestionați consideră că relația cu copiii lor a devenit mai distantă sau „mai rece” după plecarea în străinătate. În același timp, 31,2% dintre respondenți recunosc că nu comunică zilnic cu propriul copil, vorbind cu acesta mai rar decât în fiecare zi. Părinții sunt conștienți de golurile lăsate de absența lor, 40,5% dintre aceștia indicând timpul petrecut împreună ca fiind cel mai mare deficit, în timp ce 31,3% menționează lipsa manifestărilor directe de dragoste și afecțiune. Un părinte a descris dramatic această lipsă ca fiind absența „umărului pe care poate să plângă când se întoarce de la școală”.

Alți 14% dintre respondenți consideră că absența lor se resimte cel mai mult la momentele importante din viața copilului, iar 6% au punctat lipsa sprijinului în problemele cotidiene. Doar 2% dintre părinți apreciază că plecarea lor nu a produs nicio lipsă în relația cu copilul. În ceea ce privește sprijinul emoțional, 39% dintre părinți cred că pot oferi acest lucru de la distanță, însă 21% consideră că acest lucru nu este posibil. Mai mult, 15% dintre copii nu apelează la părinți atunci când au nevoie de ajutor, iar peste jumătate dintre respondenți au recunoscut că nu sunt în contact direct cu grădinița sau școala unde sunt înscriși copiii lor, evidențiind dificultățile de a participa la viața școlară și la deciziile importante din familie.

Perspectivele de revenire în țară

Potrivit datelor, 41,7% dintre părinții chestionați intenționează să se întoarcă definitiv în România în următorii ani. Pentru cei care își doresc revenirea, dorința de a fi alături de familie reprezintă principalul argument, fiind indicată de 85,4% dintre aceștia. Un alt factor decisiv este existența unui loc de muncă suficient de bine plătit în țară, condiție menționată de 72,1% dintre respondenți. Alte motive pentru întoarcere includ îmbunătățirea serviciilor de sănătate (30,1%) și a celor de educație (29,8%).

Pe de altă parte, 27,6% dintre părinți afirmă că nu au în plan o revenire, în timp ce 30,8% nu au luat încă o decizie. Aproximativ 35,4% dintre cei care nu vor să se întoarcă plănuiesc să își aducă copilul în străinătate în următorii doi ani, însă studiul avertizează că plecarea minorilor alături de adulți în diaspora nu reprezintă întotdeauna o soluție, deoarece efectele plecării părinților pot fi resimțite de copii indiferent de vârstă. Cercetarea concluzionează că distanța fizică și condițiile de muncă limitează semnificativ posibilitatea părinților de a participa activ la viața celor rămași acasă.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Analiza legăturilor dintre românii din țară și diaspora” (30 octombrie 2026).