Povestea unui român întors din străinătate în Hunedoara

Robert Ioan Pop s-a stabilit în satul Homorod, județul Hunedoara, după ce a locuit timp de 15 ani în orașe precum Londra, Dublin și Hamburg. În străinătate, acesta a condus propria firmă și un studio de fotografie, a câștigat bine și a călătorit în locuri precum Moscova și Rio de Janeiro. Deși a crescut la bloc în Geoagiu-Băi și a locuit ulterior la Timișoara, după revenirea în România, a ales să renunțe la aglomerația urbană, la metrou și la capitale pentru o viață mai liniștită la țară.

Proprietatea din satul Homorod, o casă veche de peste 100 de ani aflată în pragul ruinării, a fost cumpărată cu aproximativ 7.000 de euro, un preț care era atunci reprezentativ pentru locuințele vechi din satele de la poalele Munților Metaliferi. Planul inițial al proprietarului și al familiei sale nu era mutarea la țară, ci demolarea clădirii pentru a recupera piatra și alte materiale de construcție, necesare pentru amenajarea unei terase în Geoagiu-Băi. Totuși, după ce a petrecut câteva nopți în interiorul ruinelor, Robert Ioan Pop a descoperit că locul are un farmec aparte, iar liniștea din jur l-a făcut să decidă să salveze construcția.

Procesul de restaurare

Transformarea casei a durat trei ani și a implicat munca proprietarului, a tatălui său și a unor meșteri locali. Robert a învățat chiar el o parte dintre lucrări pe parcursul acestor trei ani, inclusiv construcția patului folosind drujba. Potrivit publicației Adevărul, restaurarea a necesitat investiții mult mai mari decât prețul de achiziție al imobilului. Pentru a păstra farmecul original, au fost folosite materiale recuperate din șuri vechi, țigle de la case și biserici demolate, iar lemnul a fost adus din pădure. De asemenea, o artistă din Germania a contribuit la amenajarea interioară prin realizarea unor picturi.

În cadrul lucrărilor, proprietarul a conservat beciul tradițional construit din pământ și a recondiționat poarta de lemn. Robert Ioan Pop a declarat că munca fizică și cultivarea propriilor legume, precum cartofii, roșiile și murăturile făcute acasă, i-au oferit o satisfacție și o poftă de viață pe care nu a găsit-o în Occident, afirmând că „să devii țăran e o liniște pe care nu o cumperi”. În prezent, acesta locuiește în casa restaurată, care a stârnit sute de reacții pozitive pe rețelele sociale, și intenționează să achiziționeze câteva animale în perioada următoare, în afară de cele de companie.