Ion Luca Caragiale a trait intre 1 februarie 1852 si 9 iunie 1912, fiind considerat de intreaga critca literara romana drept cel mai mare dramaturg pe care l-a avut vreodata aceasta tara.
Alaturi de Mihai Eminescu si Ion Creanga este plasat in randul clasicilor literaturii romane.
„Iubeam o fata, care ma iubea si ea, dar care s-a maritat de bunavoie cu altul… cu un om mai batran ca tatal ei, numai ca sa-mi zdrobeasca mie inima.”
„Un bun concert simfonic e o vasta parada triumfala, un carnaval monstru cu nenumarate cortejuri de gandiri si patimi asumate in atribute sclipitoare, perindandu-se sub o ploaie vertiginoasa de scantei colorate.”
„Eu nu ma pot gandi sus cand umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Viata banala a mea, a noastra, a tuturor romanilor, iata ce ma intereseaza, iata ce-mi atrage irezistibil atentia. Ferice de cei ce pot sa gandeasca sus, nesimtind pe ce calca jos! Ferice de ei! Groase talpi trebuie sa aiba.”
„In secolul nostru s-a nascut si s-a sfarsit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric constiincios sa-l piarza din vedere. Voi sa vorbesc despre Republica de la Ploesti, un stat care, desi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagina celebra in istoria contemporana.”
„Voiesti sa cunosti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? Priveste-le de departe.”
„Olecuta! diminutivul acesta imi pare un categoric superlativ.”
„O mare durere sa iubesti, o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.”
„Celebru este unul care incepe sa traiasca dupa ce a murit.”
„Excelsior… Iata un comparativ care a iritat de multe ori in mod superlativ pozitiva mea persoana.”
„Duc bine la tavaleala; dovada ca pot fi, in acelasi timp, si sufler si copist la teatru.
Un om nu trebuie sa incerce decat ceea ce poate.”
„Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.
Nimic nu e mai frumos decat adevarul, nici mai adevarat decat frumosul.”
„Cel mai trist lucru in dragoste este faptul ca de cele mai multe ori sufletul ti-l rapeste exact acela care nu are nevoie de el.”
„Natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l toarna pe fiecare dupa calapod deosebit. Unul e sucit intr-un fel, altul intr-alt fel, fiecare in felul lui, incat nu te mai saturi sa-i vezi si sa faci haz de ei.”
„Cap ai, minte ce-ti mai trebuie?”
„Toate multumirile trebuie platite; inainte de a se capata, par destul de ieftine, in urma, prea scumpe.”
„Omul este un suveran glorios de coroana lui care este gandirea, si tot atat de sceptrul lui care este expresia.”
„Amatorul lucreaza de placere morala si ce produce ii face intotdeauna placere; artistul lucreaza de nevoie intelectuala si foarte rar ii place ce face…”
