Muzician cu destin romantic, ros de tuberculoza, bantuit de umbra unei iubiri imposibile, sensibil, visator. Asa a fost caracterizat genialul nostru compozitor Ciprian Porumbescu. Putini isi amintesc ca marele muzician a suferit mult din dragoste.
In primele zile de vara ale anului 1883, pe 6 iunie, Ciprian Porumbescu se stingea in casa lui din satul Stupca. Avea doar 30 de ani, dar compusese prima si una dintre cele mai frumoase operete care s-au creat in Romania vreodata, compusese minunata ”Balada” pentru vioara si pian, „Rapsodia romana” si „Imnul Unirii” (Pe-al nostru steag).
A iubit cu pasiune muzica, doina romaneasca si pe Berta. Insa, nu s-a implinit niciodata iubirea pentru Berta Gorgon, fata pastorului evanghelic din Ilisesti.In Intre 1873 si 1877, Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernauti. Muncea mult, studia mult, iar singurele perioade de odihna erau vacantele petrecute vara la Stupca, scrie adevarul.ro.
Intr-una din aceste luni, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fata pastorului evanghelic din Ilisesti, de care s-a indragostit. Familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis insa casatoria. Iar tatal Bertei a incercat in permanenta sa-i indeparteze pe cei doi tineri unul de altul, trimitandu-si fata in strainatate.
”Numai ea singura imi poate da curajul si puterea de a rabda mai departe si a duce munca inceputa la bun sfarsit”, scria Ciprian despre Berta, iar ea raspundea. La moartea lui, Berta ii scria Marioarei, sora lui Ciprian: ”Greu de suportat nenorocirea aceasta. Mi-a nimicit tot ce am sperat si am dorit in viata. Mi s-a rapit tot ce am numit noroc. Roaga-te, draga Marie, la mormantul lui si pentru mine. Tie ti-i dat sa fii in apropierea Lui, tu ai putut sa-i arati scumpului iubirea ta, prin ingrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut si eu?”.
Citeste articolul integral pe Adevarul.ro
