Europarlamentarul PNL / PPE RAMONA MANESCU a scris, pe pagina sa oficiala, o analiza politica din Parlamentul European cu privire la uciderea crestinismului de catre ISIS si la masurile care trebuie luate urgent impotriva eliminarii crestinilor din Orientul Mijlociu.
Analiza politica scrisa de europarlamentarul PNL/PPE PNL RAMONA MANESCU:
Politica Europeana de Vecinatate (PEV) este pentru multi cetateni europeni doar un concept abstract, ”un alt instrument birocratic” al puterii de la Bruxelles.
Eu cred insa ca acest instrument poate fi mult mai mult decat atat, putand raspunde direct multor dorinte si nevoi ale cetatenilor europeni. In primul rand este vorba despre beneficii concrete precum securitate si oportunitati economice. In al doilea rand este vorba despre promovarea intereselor si valorilor europene, asa cum sunt demersurile de protejare a minoritatii crestine, aflata sub o presiune enorma in tot spatiul vecinatatii sudice.
In lumina recentei Rezolutii a Parlamentului European referitoare la ”uciderea sistematica in masa a minoritatilor religioase de catre asa-numita grupare ISIS/Daesh”, este evident ca instrumentele oferite de PEV, in special cele destinate sprijinirii societatii civile si a minoritatilor, trebuie folosite mult mai eficient. Rezolutia mentionata constata, dincolo de actiunile Daesh care vizeaza minoritatile religioase si orice grup nealiniat sau neobedient politicii acesteia, o continua deteriorare a situatiei crestinilor in intreaga regiune a Orientului Mijlociu. Nu este vorba doar de o inrautatire a conditiilor de trai ci de un proces de diminuare accentuata a acestei minoritati ce va duce, intr-un orizont de timp foarte apropiat, la o completa eliminare a ei.
Realitatea Orientului Mijlociu arata ca numarul crestinilor, pentru prima data in ultimele doua milenii, este intr-o continua si accelerata scadere. Cu o singura exceptie – Israelul, in absolut toate celelalte tari din Orientul Mijlociu, crestinii dispar incet-incet. Din 1910 si pana astazi, proportia lor a scazut de la 14% la mai putin de 4%. Cauzele sunt multiple, intoleranta religioasa si conflictele fiind doar cele mai vizibile. Comunitatile crestine, lipsite de sprijin, sunt decimate prin exterminare fizica, convertiri fortate sau emigratie. Locul lor nu este lasat liber ci este imediat ocupat de intoleranta, extremism, radicalism si terorism.
Cifrele sunt covarsitoare si toate confirma realitatea si amploarea acestui fenomen de eliminare a crestinilor din Orientul Mijlociu. In Irak, numarul crestinilor a scazut din 2003 pana azi, de la 1,5 milioane la doar 300.000. In Siria, in doar 5 ani, minoritatea crestina a scazut cu 64%. In locuri simbolice ale crestinismului, cum este de exemplu Bethleem-ul aflat sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene, in doar doua decenii crestinii si-au diminuat prezenta de la o pondere de 66% la mai putin de 20%.
Disparitia crestinilor nu are drept cauze doar conflictele care macina zona. Fundamentalismul islamic si sistemul juridic inspirat din legea sharia au acelasi efect. Constitutia elaborata de Autoritatea Palestiniana nu protejeaza crestinii proprietari de terenuri si este discriminatorie in politicile privind educatia, cultura si taxarea. Cazul incendierii Manastirii St. Charbel din Bethleem, din septembrie 2015, a fost repede inchis sub concluzia unui scurt-circuit, in conditiile in care aceasta cladire era deconectata de la curentul electric. In Iran, Pastorul Behnam Irani alaturi de alti doi lideri crestini au fost arestati si acuzati de ”Mofsed-e-filarz – raspandirea coruptiei pe pamant”, fiind pasibili de pedeapsa capitala, o procedura larg raspandita inca din primii ani ai revolutiei iraniene si utilizata pentru eliminarea adversarilor politici. In Egipt, atat comunitatile copte cat si lacasurile de cult ale acestei minoritati, in mod repetat, au fost violent atacate dupa declansarea Primaverii Arabe. Cu totii avem proaspete in memorie imaginile ingrozitoare cu cei 21 de egipteni apartinand toti minoritatii copte, rapiti si decapitati de Daesh.
Este greu de conceput un Orient Mijlociu epurat de grupurile etnice si religioase care au conlocuit aici timp de milenii, si care i-au definit dintotdeauna caracterul multireligios si multietnic. Europa se defineste prin radacinile, traditiile si valorile ei crestine, istoria ei confundandu-se cu cea a crestinismului. La randul sau, crestinismul isi are originea in locurile sfinte din Orientul Mijlociu.
Pentru crestinii din Orientul Mijlociu, cuvintele lui Martin Luther King au in contextul actual o semnificatie aparte: “In the end we will remember not the words of our enemies but the silence of our friends.”
In conditiile in care PEV este gandita de la bun inceput pentru a oferi flexibilitate, atat in privinta finantarilor, cat si a modului de lucru, poate nu este prea tarziu ca EEAS sa identifice acele exemple de bune practici si sa incerce o replicare a lor, din aproape in aproape.
Este stiut ca lucrul cu actori statali si instrumente politice este cronofag, iar rezultatele apar, incet si dupa lungi perioade de timp. In conditiile in care minoritatea crestina risca extinctia rapida in intregul Orient Mijlociu, intr-un orizont de timp ce nu se mai refera la decade ci la ani, cele mai rapide mijloace de interventie sunt cele care implica societatea civila si sprijinul direct al comunitatilor locale.
PEV trebuie de asemenea sa fie capabila in a distinge nuante. Minoritatile si grupurile vulnerabile, chiar aflate in aceleasi teritoriu, au de multe ori nevoi diferite. De exemplu, cei cu venituri reduse au nevoie de oportunitati economice in timp ce o minoritate religioasa cum este cea crestina are nevoie de recunoastere, drepturi egale si protectie reala – nu doar pe hartie, in fata unui fundamentalism islamic aflat in expansiune.
CITESTE SI: RAMONA MANESCU: MEDICAMENTE PENTRU O EUROPA BOLNAVA – ANALIZA
Cred ca un punct de plecare si o cale de urmat ar putea fi identificarea povestilor de succes care au facut ca in Israel, de pilda, sa intalnim singurul caz unde numarul crestinilor a crescut. Ceea ce a functionat in Israel are toate sansele sa functioneze si in imediata vecinatate – teritoriile aflate sub Autoritatea Palestiniana. Mai departe ele se pot extinde in intreaga zona, adaptate la particularitatile fiecarei tari cuprinse in PEV.
Cadrul legal este un element cheie. Lui i se adauga practica institutionala, care poate diferi mult de caracterul declarat al legii, mai ales acolo unde laicitatea a pierdut teren sau nu are forta necesara. Lor li se adauga sprijinirea societatii civile si a grupurilor civice. Aceasta din urma trebuie sa beneficieze in mod expres de mult mai multa flexibilitate decat cadrul de lucru cu institutiile statului. Flexibilitatea nu inseamna insa lipsa de transparenta sau responsabilitate. Atat transparenta cat si responsabilitatea sunt indispensabile pentru a oferi o minima garantie ca in zone unde mecanismele de control lipsesc sau sunt precare, fondurile provenite din contributiile cetatenilor europeni ajung sa serveasca exact scopurilor declarate si nu sunt deturnate catre orice altceva.
Banii contribuabililor europeni cheltuiti in cadrul politicilor de dezvoltare regionala, de interconectare a retelelor de transport sau de mediu se vad imediat in termeni de rezultate. O scoala renovata, un centru multi-modal sau o statie de epurare sunt lucruri palpabile, usor de inteles si cu beneficii evidente. Regulile de cheltuire a lor sunt extrem de stricte, iar competitia intre proiecte pentru accesul la fonduri este extrem de puternica.
Atunci cand aceiasi bani sunt cheltuiti in cadrul PEV, rezultatele nu sunt mereu la fel de evidente si nici nu vin la fel de repede. Aceasta nu inseamna ca mecanismele de finantare ale PEV sunt inutile. Din contra! Beneficiile lor pentru securitatea cetatenilor din regiunile respective, dar si a cetatenilor europeni, pentru imbunatatirea mediului de afaceri si pentru crearea unui climat stabil si propice in intreg spatiul adiacent Uniunii pot fi notabile. Tocmai de aceea, pentru o mai buna intelegere a acestor beneficii, transparenta, povestile de succes si responsabilitatea fata de cheltuirea banilor sunt elemente cheie, care nu pot decat sa ajute PEV.
Ce este Politica Europeana de Vecinatate (PEV)?
PEV a fost conceputa ca un instrument de lucru pe termen mediu si lung al Uniunii Europene in relatie cu cele 16 tari aflate la sudul si la estul constructiei europene. Incepand cu 2004, 12 tari au semnat un Plan de Actiune (tarile din vecinatatea sudica) sau o Agenda de Asociere cu UE (pentru tarile din vecinatatea estica) , acestora adaugandu-li-se Algeria, care este inca in proces de negociere. Planurile de actiune si Agendele de Asociere sunt construite pe baza instrumentelor legale oferite de catre Acordurile de Parteneriat si Cooperare si de catre Acordurile de Asociere.
Dupa amendarea suferita in 2010-2011, o noua actualizare a PEV a avut loc recent, la finalul anului 2015. Aceasta modificare este un raspuns la esecul partial al politicilor anterioare. Pana in 2015 Uniunea Europeana a mers pe formula masurii unice, incercand sa-si modeleze vecinii de la sud si est dupa propriile valori si standarde referitoare la democratie, drepturile omului, buna guvernanta si coruptie.
Noua PEV, desi nu beneficiaza de mai multe resurse financiare (pentru perioada 2014-2020 alocarea financiara se limiteaza la 15.4 miliarde €), reasaza politica de vecinatate pe un fundament mai pragmatic, care tine cont de diferentele care separa UE de partenerii sai si de particularitatile fiecarei tari in parte, evitand sa mai foloseasca masura unica. Folosind parghii economice, PEV ofera mai multe avantaje partenerilor care demonstreaza mai multa vointa si deschidere in privinta respectului fata de drepturile omului, constructiei pe baza unor principii democratice si promovarii bunei guvernante”, a scris europarlamentarul liberal RAMONA MANESCU.
Sursa foto: ramona-manescu.ro