Orice popor care vrea sa ramana in istorie, isi analizeaza si daca este constient, isi reevalueaza pozitia in functie de schimbarile istorice, politice si sociale din jurul sau.Viata politica si destinul unei natiuni se construiesc in jurul termenului de identitate, fara ca aceasta sa fie un model matematic, social ori statistic, ci expresia cea mai cuprinzatoare a tot ceea ce o compatibilizeaza si armonizeaza cu familia geopolitica din care face parte.In egala masura, identitatea cuprinde obligatoriu si factorii care singularizeaza natiunea, prin prisma istoriei sale, a evolutiei pe coordonate proprii si a obiectivelor. Adica acel ceva care o diferentiaza ca natiune si ii da o nota speciala, unica in raport cu celelalte popoare. Aceasta identitate cuprinzator definita, ar trebui sa se constituie in nucleul proiectului national si al strategiei din perspectiva istorica, fiind elementul de continuitate in evolutia fireasca a acestora. Obiectivele sa fie concentrate in viziunea nationala si sa-i stabileasca directiile de evolutie, iar impreuna cu identitatea, sa asigure unitatea de actiune si increderea in propriile-i forte..Constructia proiectului national fara definirea identitatii in termenii de mai sus, inseamna abordarea predicativa a intentiei de evolutie, excluzand subiectul care sa-i asigure dinamica,destinatia finala si insasi motivatia.Indiferent daca vorbim despre provocarile internationale ale momentului sau despre balansul intern stanga-dreapta, trebuie sa observam ca ne apropiem de un punct in care trebuie cumva sa reevaluam, modul in care imaginam identitatea istorica si politica a poporului nostru.Am acceptat civilizatia occidentala printr-un act de vointa istorica fara sa fi crescut natural in ea, privind experimentul istoric al vesticilor de la periferie si hotarand ca vrem sa fim acolo. Prin aceasta optiune, am inceput sa ne reconstruim identitatea si dupa o cadere de peste 50 de ani intr-o sfera straina acestei optiuni, continuam aceasta reconstructie, sperand constient ca avem o directie si o zestre istorica unica.Efortul de compatibilizare si armonizare cu valorile la care am aderat este semnificativ si in buna parte apreciat ca atare, desi nu in ritmul considerat acceptabil, mutatiile generate pe parcursul celor 50 de ani de stagnare cu tendinte de regres, oferind insa o justificare plauzibila.. Este importanta insa orientarea priviri catre viitor si iesirea din cantonarea cam lunga in justificari tot mai elaborate, in detrimentul actiunii.Ne aflam in pragul unei perioade de turbulenta majora, in care structurile geopolitice si intreaga civilizatie, incepand cu cea occidentala sunt intr-o perioada de incertitudini si de mari provocari. Lista cuprinzand terorismul, demografia, geopolitica, resursele, criza financiara, completata si cu eroziunea culturala, arata ca pe masura ce presiunea creste, devine din ce in ce mai evidenta necesitatea unor reactii pe masura, pe care speram ca minti responsabile, vor avea capacitatea de a le avea in timp util si cu forta necesara pentru depasirea ei.Reactia la aceste provocari ne obliga si pe noi ca entitate statala dar si in calitate de parte a acestor structuri, sa regandim din temelii strategia nationala, insusi modul in care ne definim ca proiect si prezenta istorica, realizabile printr-o dezbatere publica de amploare si urmata de un act politic profund responsabil.Este unul din acele momente de gratie ale istoriei, pe care deopotriva, clasa politica romaneasca si cetatenii Romaniei, trebuie sa-l constientizam si sa-l valorificam, caci daca nu stim clar cine suntem si ce vrem, orice alternativa devine acceptabila, fara insa a fi altceva decat un lung sir de compromisuri ce vor greva, la momentul adevarului, destinul natiunii.