Actorul Radu Gabriel spune, intr-un interviu acordat NewsIn, ca Romania are majoritatea atuurilor pentru a produce comedie de calitate, inclusiv actori si scenaristi excelenti, insa duce lipsa, probabil, de un element la fel de important, si anume organizarea in munca.La 52 de ani, Radu Gabriel gaseste timp sa se imparta in doua: Gabriel este mentorul sobru, cu titlul universitar de conferentiar doctor si functia de prodecan la Facultatea de Teatru a Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC), iar Radu, jovial si dezinvolt, se recomanda ca fiind actorul care convinge la fiecare aparitie. Suma celor doua este aceea ca Radu Gabriel nu mai e de mult cunoscut doar ca fost component al grupului umoristic Voua. Reporter: Se spune ca, in ciuda cenzurii comuniste, comedia romaneasca de dinainte de 1989 era superioara celei de astazi. Sunteti de acord cu asta? Care ar fi diferentele majore dintre comediile de atunci si cele de acum?Radu Gabriel: Este, in primul rand, o diferenta de epoci. Se faceau altfel filmele, altul era sistemul. Deocamdata, la noi, inca se aseaza lucrurile, desi pare ciudat ca, dupa 20 de ani, nu s-au asezat. Sunt destule optiuni sa se faca in continuare comedii din ce in ce mai solide, suntem din ce in ce mai aproape de cum trebuie sa fie un film. Avem toate conditiile: sunt scenaristi excelenti, sunt actori exceptionali de comedie. Probabil ca avem o problema cu organizarea.R.: Se poate invoca si lipsa actorilor consacrati de odinioara? Nu-i mai avem pe Toma Caragiu, Amza Pellea si pe multi altii…R. G.: Pai ce repere sa avem, din acest punct de vedere decat ce a fost inainte? Dar trebuie sa privim si inainte, spre viitor. Stiu ca se spune ca nu mai sunt actorii de altadata. Nu e adevarat. Ei exista si astazi, dar nu sunt crescuti inca. Nu au avut ocazia sa joace atatea roluri. Prin anii ’80, din cate imi aduc eu aminte, se faceau 10-20 de filme pe an, actorii se rulau, jucau mult la teatru. Acum, conditiile sunt cu totul si cu totul altele.R.: Asa stand lucrurile, cum ati replica vocilor care afirma ca nu se vor mai naste actori mari?R. G.: Aceasta parere este intemeiata doar ca o observatie a unor oameni care se uita la fenomen dinafara lui. Nu e intemeiata daca tii cont de context. Cei tineri nu au avut cand si unde sa se dezvolte. Actori si oameni de teatru exceptionali sunt, daca va uitati la spectacole si la filmele noi. Si mai era ceva inainte de revolutie: erau sali pline la filmele romanesti si n-aveai ce sa vezi altceva. Televiziune nu era, oamenii se duceau la film si la teatru, iar asa cunosteau actorii. Aceiasi actori pe care ii vedeai in filme si la teatru apareau si la televiziune. Asa au crescut si asa au devenit vedete cu adevarat si mari actori, lucrand foarte mult, si publicul a putut sa-i cunoasca. Acum e o dispersie a actorilor pe posturile TV. Vezi la televizor pe cine vrei si pe cine nu vrei. Si bune, si rele. E o dispersie a perceptiei. Cine stie fenomenul stie si ca exista actori exceptionali. Se fac pasi inainte. R.: Daca ne referim, concret, la sitcom-uri, ce anume le lipseste celor romanesti pentru a se apropia de calitatea si de succesul celor din strainatate?R. G.: Rabdarea. Aici e un paradox. Televiziunea lucreaza pe banda rulanta si, uneori, lucrurile facute in graba nu se bucura de succes. E nevoie de un scenariu bine scris si de actori buni, pe care ii avem. Conditii exista. Sunt convins ca nu o sa mergem pe aceasta directie, a lucrurilor facute superficial. Sper din tot sufletul, pentru ca, pana la urma, din chestia asta castiga toata lumea – publicul in primul rand, evident, si actorii care lucreaza in zona asta. Sitcom-ul nu e chiar asa de usor de facut. Degeaba spun unii despre sitcom ca radem acolo, spunem niste pareri . Sunt diferite tipuri de sitcom si depinde de cum abordezi un proiect legat de asa ceva. Daca il iei ca pe un lucru usurel si care se poate face oricum, asa si iese.R.: Apropo de proiecte, ce planuri personale aveti, referitor atat la film, cat si la teatru?R. G.: Legat de film, am cateva propuneri, dar nu stiu deocamdata ce se va concretiza. Iar in teatru, joc acum la Metropolis, alaturi de Dan Astilean, George Ivascu si Doru Ana, intr-o piesa care se numeste A murit Tarelkin , in regia lui Gelu Colceag. Este un proiect care o sa iasa in cel mult doua luni. R.: Ce alte proiecte la care ati lucrat vor fi gata in curand?R. G.: Am filmat doua scurtmetraje. Unul se numeste In familie si este facut de Emi Parvu, un fost student de-al meu de la actorie, care este si autorul scenariului. L-am filmat acum doua-trei luni, cu o distributie interesanta – Monica Davidescu, Doru Ana si Mirela Gorea. Este un film foarte interesant, care va intra in circuitul de festivaluri. Si am mai avut un rol intr-un scurtmetraj, facut de Razvan Savescu pe scenariul Oanei Ioachim si intitulat Icre negre , in care am jucat alaturi de fiica mea si de fostul meu student Andi Vasluianu. Si acesta pelicula va intra in circuitul de festivaluri.R.: Care este emisiunea dumneavoastra de televiziune preferata? R. G.: Ma uit foarte rar la televizor. Iar atunci cand o fac, ma uit, in general, la canalele care prezinta viata animalelor. Le prefer pe astea celor cu oameni.R.: Ati fost implicat multa vreme in proiecte de televiziune. Aveti in plan sa reluati aceasta activitate?R. G.: Deocamdata, nu. Dar cine stie? Daca se iveste un proiect interesant, cu mare drag. Dar am mai imbatranit si sunt mai selectiv.