Analiza costurilor locative și a distribuției averii în Europa

Europa traversează o perioadă de instabilitate pe piața imobiliară, marcată de o creștere accentuată a prețurilor și a costurilor de întreținere. Între anul 2015 și al doilea trimestru al anului 2026, prețurile locuințelor au crescut cu 69%, în timp ce în anumite state membre ale Uniunii Europene valorile acestora s-au dublat. Această evoluție, combinată cu creșterea chiriilor și a costurilor energiei, a generat o presiune financiară considerabilă asupra bugetelor gospodăriilor. Consiliul European a transmis că regiunea se confruntă cu o criză provocată direct de creșterea prețurilor locuințelor și a costurilor de locuire.

Indicatorii supraîncărcării locative

Potrivit datelor Eurostat, indicatorul „rata de supraîncărcare a costurilor cu locuința” măsoară procentul din venitul disponibil cheltuit pe locuință atunci când acesta depășește pragul de 40%. Venitul disponibil este definit ca venitul total al gospodăriei după plata taxelor și a contribuțiilor sociale, incluzând și prestațiile sociale, precum pensiile. În anul 2025, media pentru statele membre ale UE a fost de 7,7%. Grecia a înregistrat cea mai ridicată rată din Europa, cu 26,4% dintre locuitorii trăind în gospodării afectate de această problemă, valoare de aproximativ 3,4 ori mai mare decât media comunitară.

Alte state cu niveluri ridicate de supraîncărcare includ Danemarca, cu o rată de 14,7%, Germania, cu 11,2%, și Suedia, cu 10,8%. În afara Uniunii Europene, Elveția și Norvegia prezintă, de asemenea, cifre ridicate, Elveția atingând 15,3% și Norvegia 13,5%. Costurile incluse în acest indicator cuprind chiria sau dobânda la creditul ipotecar, utilitățile (apă, curent, gaz, încălzire), asigurările, taxele și cheltuielile de întreținere sau reparații. Dr. Hannah Widmer de la ETH Zürich explică faptul că principala cauză este creșterea chiriilor și a prețurilor caselor în multe orașe, în timp ce veniturile cresc mai lent, în special pentru cei cu venituri mici. Totodată, cercetătorul Rikke Skovgaard Nielsen de la Universitatea din Aalborg subliniază că explicațiile și consecințele acestui fenomen diferă între Grecia, Elveția și Danemarca din cauza contextelor economice și a sistemelor de asistență socială diferite.

Discrepanțe generaționale și tensiuni sociale

Pe lângă costurile imediate, există un decalaj profund de avere între grupele de vârstă. Conform datelor „Anchetelor privind finanțele și consumul gospodăriilor” (Household Finance and Consumption Survey) realizate de Banca Centrală Europeană (BCE) în 2023, gospodăriile conduse de persoane sub 35 de ani au o avere netă mediană de aproximativ 25.000 de euro (27.870 de dolari). În contrast, gospodăriile conduse de persoane cu vârste între 55 și 64 de ani dețin o avere de aproximativ 208.000 de euro (231.882 de dolari), o sumă de peste opt ori mai mare. Această analiză a averii nete, care include proprietăți imobiliare, autoturisme și bunuri de valoare, a fost monitorizată de BCE în colaborare cu băncile centrale naționale începând din 2010, acoperind zona euro, Republica Cehă și Ungaria.

Această prăpastie financiară, împreună cu chiriile ridicate și prețurile combustibililor, a alimentat nemulțumirile sociale. În septembrie 2026, în Franța au început proteste studențești care s-au extins ulterior în peste 11 țări europene. Tinerii manifestanți își exprimă pesimismul cu privire la posibilitatea de a atinge o situație materială similară cu cea a părinților lor, pe fondul reducerilor bugetare în serviciile publice. Analizele vizuale compară averea pe grupe de vârstă în 22 de țări europene, examinând totodată modul în care a crescut costul vieții începând cu anul 2000.

MondoNews a relatat anterior despre acest subiect: „Criza locuințelor în Spania și tendințele din Occident” (17 octombrie 2026).