Provocările accesibilității și supraaglomerării locuințelor în România

Situația locuirii în România este marcată de un contrast semnificativ între rata ridicată de proprietate și condițiile reale de habitat. În timp ce 94% dintre cetățenii români sunt proprietari ai locuințelor în care trăiesc, peste 40% din populație locuiește în spații supraaglomerate, mai exact 40,7%. Acest paradox demonstrează că problema centrală nu este doar numărul total de locuințe existente, ci faptul că acestea nu sunt suficient de mari, nu sunt bine amplasate și prezintă deficite de conectare către locurile de muncă și serviciile esențiale.

Această problemă este și mai acută în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani. Conform datelor Eurostat din 2025, peste 60% dintre aceștia locuiesc în gospodării supraaglomerate, cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană. În comparație, media UE pentru această grupă de vârstă este de aproximativ 26,9%. România depășește semnificativ și alte state cu rate ridicate, precum Letonia, unde 54,9% dintre tineri se află în această situație, sau Bulgaria, unde procentul este de 52,8%. Conform definiției Eurostat, o gospodărie este considerată supraaglomerată atunci când locuința nu dispune de numărul minim de camere necesar în funcție de dimensiunea și componența familiei, studiul luând în calcul spațiul necesar copiilor în funcție de vârstă și sex, precum și camerele pentru cupluri sau adulții care locuiesc singuri.

Dialogul pentru soluții

Pentru a aborda aceste deficite, pe 5 octombrie 2026, la Palatul Parlamentului, FIDES și Confederația Patronală Concordia au organizat Romania Affordable Housing Summit. Evenimentul a reunit reprezentanți ai administrației publice, instituții europene, bănci, dezvoltatori și experți în domeniu. Obiectivul principal al întâlnirii a fost transformarea statisticilor și a fondurilor europene într-o politică publică coerentă, care să treacă de la etapa de discuții la implementarea unor mecanisme concrete de finanțare, urbanism și autorizare.

Miza următoare pentru România este transformarea locuirii accesibile într-un proiect economic de anvergură. Analizele sugerează că acest demers poate deveni un program economic național, deoarece rezolvă simultan o problemă socială reală a populației și creează cerere pentru investiții. O economie care prioritizează construcția de locuințe accesibile înseamnă, în mod direct, stimularea investițiilor în terenuri și construcții.

Contextul european și economic

Potrivit Economedia, criza locuirii a evoluat în Europa de la o simplă problemă socială către o prioritate pentru care Uniunea Europeană dezvoltă instrumente de finanțare și reguli specifice. În acest context, Comisia Europeană a propus în 2026 noul Affordable Housing Act, un cadru care vizează creșterea ofertei de locuințe accesibile și mobilizarea investițiilor necesare.

Impactul politic al acestei crize este vizibil și în alte state membre, precum Spania, unde protestele legate de locuire au dus recent la anunțul premierului privind declanșarea alegerilor anticipate. Pentru România, momentul actual reprezintă o oportunitate rară de a folosi instrumentele de implementare și mecanismele de finanțare create de Bruxelles pentru a stabili criterii clare de accesibilitate și a îmbunătăți condițiile de habitat pentru cetățeni.

Pe același subiect, MondoNews a publicat: „Măsuri pentru combaterea supraaglomerării în închisorile europene” (2 octombrie 2026).