Evoluția capacităților de stocare a energiei electrice în România

Instalațiile de stocare a energiei electrice din România au înregistrat o creștere rapidă, atingând la 1 octombrie 2026 o putere instalată de 1.162 MW și o capacitate de stocare de 2.312 MWh. Conform datelor Transelectrica, acest progres este unul accelerat, capacitatea actuală fiind de aproximativ 8,4 ori mai mare decât cea din martie 2025, când țara dispunea de 12 unități cu o putere de 137,2 MW și o capacitate totală de 269 MWh.

Evoluția a fost marcată de o accelerare bruscă în ultimele trei luni. La sfârșitul lunii iunie, puterea instalată era de 878 MW, iar capacitatea de stocare de 1.630 MWh, ceea ce demonstrează un ritm de implementare intens în perioada estivală. Pragul de 1.000 MW putere instalată și cel de 2.000 MWh capacitate de stocare au fost depășiți pentru prima dată în septembrie 2026, atingând în acel moment valorile de 1.094 MW și 2.310 MWh.

Aceste sisteme funcționează ca baterii care acumulează energie în perioadele cu consum redus, utilizând producția din surse regenerabile sau direct din sistem. Ulterior, energia este eliberată în Sistemul Energetic Național pentru a asigura reglajul secundar atunci când apare un deficit de producție. Deși România a depășit borna de 1 GW, țara rămâne în urma Bulgariei, care este considerată un exemplu la nivel european, având deja o putere de 5,7 GW în baterii și statutul de exportatoare de energie, spre deosebire de România, care nu a putut trece de statutul de importatoare.

Riscuri și impact economic

Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, avertizează că instalarea bateriilor este necesară, însă o planificare defectuoasă a acestora ar putea conduce la creșterea prețurilor energiei, afirmând că bateriile „prost gândite” pot scumpi energia pe care se promite să o se ieftinească. În prezent, absența unei capacități de stocare suficiente este invocată ca o explicație pentru prețurile ridicate de pe piața spot, mai ales în contextul în care România produce energie solară pe care nu o consumă la momentul producției, dar de care are nevoie pe vârful de seară.

Din cauza lipsei de stocare, România exportă energia solară neconsumată către Bulgaria, care dispune de capacități de stocare, pentru a o importa ulterior la prețul pieței. Totuși, analiza comparativă cu modelul bulgar sugerează că stocarea nu garantează automat prețuri mai mici, deoarece energia spot din Bulgaria rămâne scumpă în ciuda capacităților superioare de stocare și a statutului de exportator al acesteia. Acest lucru ridică întrebări privind capacitatea stocării de a scădea efectiv facturile.

Contextul producției naționale

Stabilitatea sistemului energetic este presată și de scăderea producției hidroelectrice. Hidroelectrica, care are o putere instalată de peste 6.300 MW, înregistrează niveluri de producție foarte scăzute, ajungând uneori la doar 200 MW, chiar și în orele de vârf ale zilei. Pe vârful de consum, producția nu mai depășește 1.500 MW, ceea ce reprezintă sub 25% din capacitate. Această discrepanță masivă între potențialul instalat și producția efectivă generează semne de întrebare privind stabilitatea sistemului.

Această situație este cauzată de o secetă hidrologică extremă, debitele Dunării și ale afluenților fiind la niveluri istorice minime, rezervele din lacurile de acumulare scăzând dramatic. Din cauza rezervelor reduse de apă, centralele hidroelectrice nu mai pot funcționa în regim continuu (în bandă), fiind utilizate strict pentru reglajul frecvenței și pentru acoperirea vârfului de consum din seara, fiind ținute în oprit sau la debite minime în restul timpului. Această fragilitate a producției hidroenergetice accentuează dependența sistemului de alte surse de energie și de capacitățile de stocare.

MondoNews a relatat anterior despre acest subiect: „Analiză privind vulnerabilitatea energetică a gospodăriilor din România” (2 octombrie 2026).