Metode de diagnostic și tratament în cancerul de sân

Cancerul de sân reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, cu peste 2,43 milioane de cazuri noi înregistrate anual la nivel global. În România, incidența este ridicată, fiind raportate peste 12.000 de cazuri noi în fiecare an. În acest context, depistarea precoce și prevenția sunt considerate instrumente critice pentru îmbunătățirea prognosticului pacienților.

Rolul analizelor moleculare

Diagnosticul nu se limitează la confirmarea existenței bolii prin biopsie, ci include și analiza detaliată a caracteristicilor tumorii. Potrivit Digi24, analiza moleculară a țesutului tumoral permite identificarea unor modificări biologice care orientează oncologul către tratamente adaptate mai precis. Deoarece cancerul de sân cuprinde mai multe subtipuri, care diferă prin receptorii exprimați și modificările biologice, aceste teste sunt esențiale pentru a determina sensibilitatea la hormonoterapie, tratamente anti-HER2, chimioterapie, imunoterapie sau terapii țintite.

Testarea genetică realizată pe țesutul tumoral urmărește identificarea unor modificări apărute în celulele canceroase, cu relevanță pentru tratament, în special în formele avansate ale bolii. Rezultatele acestor analize sunt interpretate de medicul oncolog împreună cu stadiul bolii și rezultatul anatomopatologic. În anumite situații, aceste teste pot fi repetate pe parcursul evoluției afecțiunii dacă rezultatul obținut poate schimba conduita terapeutică adoptată de medici.

Un element determinant în stabilirea stadiului bolii și în alegerea strategiei terapeutice este implicarea ganglionilor limfatici. Aceștia fac parte din sistemul limfatic (componentă a sistemului imunitar) și funcționează ca filtre pentru substanțele nocive din organism. În cazul cancerului de sân, celulele canceroase se desprind din tumora primară și ajung cel mai frecvent la ganglionii limfatici din apropierea sânului afectat, în special cei din axilă sau din zona sternului.

Ganglionii santinelă, care sunt primii către care se drenează limfa din țesutul mamar, sunt monitorizați cu atenție de către specialiști. Afectarea acestor structuri sugerează un potențial mai mare de răspândire a bolii în alte zone ale corpului, ceea ce poate impune un tratament mai intens comparativ cu cazurile în care cancerul este localizat. Totuși, prezența celulelor maligne în ganglionii limfatici din apropiere nu indică automat faptul că boala s-a extins deja la alte organe.

Pentru a crește gradul de informare a populației, au fost organizate diverse inițiative, precum campania națională „Zilele Roz”. În cadrul celei de-a 13-a ediții a acestei campanii, Asociația OncoPacienților Phoenix a organizat webinarul „Cancerul mamar și uterin – ce ne spune genetica”. Evenimentul a subliniat importanța sprijinului acordat bolnavilor și rolul fundamental al testării genetice în lupta cu afecțiunile oncologice feminine.