Metodele de supraveghere ale Securității în perioada comunistă

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a făcut publicul detalii despre modul de evaluare a ofițerilor din cadrul aparatului represiv în anii '80. Documentele, publicate recent de CNSAS, prezintă o ipostază mai puțin cunoscută a aparatului represiv comunist: cea în care cadrele Securității Municipiului București (SMB) erau evaluate periodic prin teste practice și lucrări scrise, menite să verifice eficiența metodelor de supraveghere și reprimare.

În cadrul acestor examene profesionale, ofițerii trebuiau să demonstreze rigurozitatea profesională în gestionarea cazurilor de emigrare, fiind taxați de superiori în cazul în care manifestau lipsă de rigurozitate în rezolvarea acestor teste practice. Documentele prezintă o lucrare practică susținută în 1985 de trei cadre din Serviciul 120 al Securității Municipiului București.

Evaluarea ofițerilor de supraveghere

Examenul a fost organizat pentru locotenent-colonelul Vintilă Nicolae, maiorul Preda Vasile și locotenentul Dănilă Ovidiu, având ca examinator pe căpitanul Creța Stana, șeful serviciului. Candidații au fost puși în fața unui scenariu fictiv referitor la un cetățean român a cărui soție rămăsese ilegal în Statele Unite și ceruse sprijinul organizațiilor internaționale pentru drepturile omului. În acest caz, bărbatul solicitase stabilirea definitivă în străinătate împreună cu copilul, însă primise un aviz negativ, existând riscul ca acesta să încerce o plecare clandestină sau frauduloasă.

Ofițerii au avut misiunea de a întocmi un plan operativ complet pentru a preveni fuga și pentru a bloca orice eventuală acțiune de protest public declanșată de persoana supravegheată. Răspunsul dat de Vintilă Nicolae a evidențiat amploarea măsurilor pe care un ofițer le putea lua în calcul într-o asemenea situație pentru a controla persoanele care doreau să ajungă în Occident.

Instrumente de control și represiune

Planurile propuse de ofițeri pentru controlul persoanelor vizate includeau măsuri drastice de monitorizare. Printre metodele considerate necesare pentru a împiedica părăsirea ilegală a României se numărau interceptarea comunicațiilor telefonice, urmărirea corespondenței poștale, filajul și utilizarea informatorilor. De asemenea, planurile operative prevedeau studierea persoanelor în vederea recrutării lor.

În contextul general al epocii, regimul comunist monitoriza strict relațiile românilor cu cetățenii din statele occidentale, considerând aceste contacte riscuri pentru stat. Securitatea de dinainte de decembrie 1989 vedea aceste relații ca potențiale riscuri, astfel încât orice contacte erau strict reglementate, limitate și chiar interzise.

Căsătoriile cu străini erau reglementate restrictiv, deoarece se considera că erau folosite de români doar ca o altă formă de emigrare legală. O astfel de căsătorie trebuia mai întâi aprobată de Consiliul de Stat, abia apoi se mergea la starea civilă. Odată cu depunerea cererii, Securitatea iniția urmăriri informative asupra viitorilor soți. În cazul cetățeanului român, lucrurile luau rapid o turnură negativă, acesta fiind chemat pentru intimidare și solicitându-i să renunțe la proiectul matrimonial.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Documente CNSAS despre relațiile românilor cu cetățenii străini în comunism” (12 octombrie 2026).