Situația rezervelor de apă pentru hidrocentrale în România

Sistemul energetic național se confruntă cu provocări majore în perioada iernii 2026-2027 din cauza deficitului de resurse hidrologice. Conform datelor raportate de Transelectrica, la 1 noiembrie, lacurile de acumulare prezentau un grad de umplere de puțin peste 42%. Această situație reprezintă cel mai scăzut nivel înregistrat în ultimele aproape două decenii, afectând direct capacitatea de producție a energiei electrice. Președintele Directoratului Hidroelectrica, Dan Plaveti, a declarat că organizația nu intră în iarnă în condițiile pe care și le-ar fi dorit.

Președintele Directoratului Hidroelectrica, Dan Plaveti, a precizat că seceta a impactat semnificativ producția de energie în cursul anului. Deși perioada estivală a fost gestionată cu eforturi, contextul hidrologic actual a pus la încercare capacitatea de producție și a impus o reevaluare a modului de gestionare a resurselor. Potrivit G4Media, rezervele de energie sunt direct proporționale cu gradul de umplere al lacurilor, fiind exemplificată situația din 2025, când un nivel de 58,5% corespundea unei rezerve de aproximativ 1.800 GWh. În prezent, faptul că lacurile de acumulare se află sub pragul de 50% obligă operatorul să adopte o strategie de gestionare prudentă a rezervelor de apă pentru a asigura stabilitatea sistemului energetic în sezonul rece.

Prognoze hidrologice

Perspectivele pentru lunile decembrie și ianuarie rămân nefavorabile, cu debite ale Dunării semnificativ inferioare mediilor multianuale. Pentru luna decembrie, se prevăd debite de 2.500 metri cubi pe secundă, în timp ce media multianuală este de 5.100 metri cubi pe secundă. În luna ianuarie, debitele ar putea crește la 3.000 metri cubi pe secundă, valoare care se situează tot sub media de 5.400 metri cubi pe secundă.

În prezent, Dunărea prezintă un debit de aproximativ 1.800 metri cubi pe secundă. Această tendință descrescătoare a debitelor Dunării și ale râurilor interioare, care sunt mult sub mediile multianuale, accentuează dificultățile de producție a energiei hidroelectrice. Situația a fost prezentată de Dan Plaveti în cadrul unei conferințe organizate de Focus Energetic, referitoare la provocările iernii 2026-2027 pentru sistemul energetic național.

Impactul vizibil al secetei

Efectele scăderii nivelului apei sunt vizibile și la nivel local, exemplul cel mai relevant fiind Lacul Gura Apelor din Munții Retezat, situat la peste 1.000 de metri altitudine. Retragerea apei a scos la iveală elemente din infrastructura veche a șantierelor, inclusiv fundații de construcții industriale, piloni masivi de beton, terase amenajate pentru transportul materialelor și trasee de drumuri tehnologice. De asemenea, au devenit vizibile rămășițele instalațiilor folosite la prelucrarea și sortarea rocilor necesare ridicării barajului.

Aceste elemente au fost folosite în perioada anilor '70 pentru realizarea Amenajării hidroenergetice Râul Mare – Retezat, proiect care cuprinde și hidrocentralele Retezat și Clopotiva. Lacul Gura Apelor alimentează hidrocentrala Retezat, care a fost pusă în funcțiune în 1986 și are o putere instalată de 335 MW. Reducerea considerabilă a suprafeței lacului a transformat peisajul zonei, făcând vizibile urmele lucrărilor la care au participat mii de români timp de peste un deceniu, înainte de închiderea galeriei de deviere a apelor în primăvara anului 1986.

Pe același subiect, MondoNews a publicat: „Situația nivelului apei în rezervoarele din Europa Centrală” (3 octombrie 2026).