Sonda Voyager 1 atinge o distanță istorică față de Pământ

Sonda Voyager 1, lansată de NASA în 1977, se apropie de un punct de referință istoric în călătoria sa prin spațiu. Pe 18 noiembrie, nava spațială va atinge distanța de o zi-lumină față de Pământ, ceea ce reprezintă aproximativ 25,9 miliarde de kilometri (mai precis 25,89 miliarde de kilometri). Această distanță este definită ca spațiul parcurs de lumină și de undele radio în 24 de ore. NASA precizează că lumina se deplasează cu aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă, fiind cel mai rapid lucru cunoscut din Univers, viteză care se aplică tuturor formelor de radiație electromagnetică, inclusiv razelor X și luminii vizibile.

Consecința directă a acestei distanțe va fi creșterea timpului de comunicare. Orice mesaj transmis de pe Pământ către sondă va avea nevoie de 24 de ore pentru a ajunge la destinație, iar răspunsul acesteia va mai dura alte 24 de ore pentru a fi recepționat. Astfel, o simplă comunicare dus-întors va dura 48 de ore. Suzanne Dodd, managerul proiectului Voyager din cadrul Jet Propulsion Laboratory (JPL), a ilustrat această situație menționând că, dacă cineva ar dori să îi transmită un „salut” sondei, ar trebui să trimită mesajul, să se întoarcă acasă și să aștepte două zile până la primirea răspunsului.

Provocări tehnice și incidente

În perioada recentă, misiunea a întâmpinat dificultăți tehnice legate de menținerea legăturii cu centrul de control. Potrivit publicației Aktual24, Rețeaua spațială profundă (Deep Space Network) a NASA — un sistem global de antene radio mari folosite pentru comunicarea cu navele spațiale îndepărtate — nu a putut detecta semnalul sondei pe 18 și 19 octombrie. Contactul a fost reluat pe 20 octombrie, la aproximativ 48 de ore după începerea întreruperii, în momentul în care sonda se afla la aproximativ 24 de miliarde de kilometri de Pământ.

Inginerii investighează cauzele incidentului, însă au stabilit că un grup de propulsoare s-a deconectat, fapt care a declanșat pornirea automată a sistemelor de rezervă. În paralel cu aceste probleme, NASA a implementat măsuri pentru a prelungi viața sondei. La începutul lunii septembrie, echipa Voyager a finalizat o operațiune numită „Big Bang”, prin care au fost înlocuite trei dispozitive de la bord cu alternative care consumă mai puțină energie electrică. Această procedură, pregătită și coordonată timp de mai multe luni, a fost implementată la aproximativ șase săptămâni după o operațiune identică efectuată la sonda Voyager 2.

Starea actuală a misiunii

În prezent, Voyager 1 se deplasează cu o viteză de aproximativ 61.155 km/h. Deși se află la o distanță extremă, sonda nu va detecta nicio schimbare fizică a mediului în care se deplasează în momentul atingerii pragului de o zi-lumină. Acest moment de referință va atrage din nou atenția asupra capacității navei spațiale îmbătrânite de a continua să funcționeze în imensitatea spațiului interstelar.

Modernizările energetice recente au pentru scop prelungirea funcționării instrumentelor științifice rămase active, permițând colectarea de date valoroase din spațiul interstelar. Eforturile inginerilor se concentrează acum pe stabilizarea comunicațiilor și pe optimizarea resurselor energetice limitate. Sonda continuă să transmită informații, în ciuda vârstei de aproape 50 de ani și a degradării naturale a componentelor hardware în mediul ostil din spațiul profund.

Subiectul a fost relatat de MondoNews și aici: „Performanță a roverului Perseverance pe planeta Marte” (14 octombrie 2026).