Analiza genomului celui mai bătrân animal terestru

Oamenii de știință au analizat codul genetic al lui Jonathan, o țestoasă uriașă de Aldabra considerată cel mai bătrân animal terestru în viață. Animalul, care are aproximativ 180 de kilograme, trăiește pe insula Sfânta Elena, în Atlanticul de Sud, la aproximativ 1.900 de kilometri de coasta de vest a Africii. Aici, Jonathan își petrece zilele pe pajiștile însorite din cadrul reședinței oficiale a guvernatorului, mai exact într-un țarc amenajat la Plantation House. Conform datelor documentare, țestoasa a ajuns pe insulă în 1882, fiind deja adultă, cu o vârstă estimată la minimum 50 de ani la acea vreme, fiind adus cel mai probabil de pe Atolul Aldabra sau din Insulele Seychelles Granitice. Având 194 de ani, Jonathan este contemporan cu regina Victoria și Charles Darwin.

Descoperiri genetice

Analiza ADN-ului a scos la iveală variante genetice în majoritatea mecanismelor biologice asociate îmbătrânirii identificate până acum. Cercetătorii au identificat modificări în genomul lui Jonathan în căile metabolice legate de repararea ADN-ului deteriorat, reglarea insulinei — hormonul care controlează nivelul zahărului din sânge — și funcția telomerilor. Aceste elemente sunt esențiale pentru protecția organismului împotriva cancerului, reglarea metabolismului și menținerea unui organism stabil pe parcursul unei perioade lungi de viață.

Un aspect remarcabil al studiului, publicat în revista Science Advances, vizează tiparele chimice observate la nivelul epigenomului, respectiv markerii chimici de care depinde dacă o genă este pornită sau oprită. Acestea contribuie la menținerea funcționării sănătoase a mitocondriilor, structurile asemănătoare unor baterii responsabile cu furnizarea energiei către celule. De obicei, deteriorarea acestor „centrale energetice” este strâns legată de apariția bolilor asociate vârstei și de procesul general de îmbătrânire.

Contextul cercetării

Proiectul a fost desfășcat de organizația nonprofit Kallel Foundation, având ca scop înțelegerea modului în care se produce îmbătrânirea umană prin studierea cazurilor extreme de longevitate animală. Deși alte țestoase din aceeași specie au putut atinge vârste însemnate, depășind pragul obișnuit de 100 de ani, cazul lui Jonathan este considerat relevant datorită numeroaselor dovezi documentare care îi susțin vârsta. Stephen Clark, cercetător principal, a declarat că animalul oferă o „adevărată fereastră” spre procesele care au loc pe parcursul unei vieți atât de lungi.

În prezent, animalul prezintă câteva semne de îmbătrânire, printre care cataracta, care l-a lăsat aproape orb. Colectarea probelor de salivă necesare pentru secvențierea genomului a fost o provocare realizată de medicul veterinar Joe Hollins. Acesta a trebuit să îi țină deschis ciocul ascuțit ca briciul cu un deget, având la dispoziție doar cinci secunde pentru a preleva proba din obraz înainte de a risca o lovitură cu un picior gros și solzos. Prima încercare a eșuat, bețișorul cu vată ieșind plin de morcov pe jumătate mestecat, una dintre gustările preferate ale țestoasei.